Prima pagină » Reportaje » [VIDEO] Cu toţii avem o dizabilitate: ori una vizibilă, ori una înăuntrul nostru

[VIDEO] Cu toţii avem o dizabilitate: ori una vizibilă, ori una înăuntrul nostru

Articol editat de cristina.rusu, 24 februarie 2018, 06:00

Alexandru Bologa este unul dintre cei mai cunoscuţi sportivi cu dizabilităţi din România.

Judoka nevăzător, laureat cu bronz la Jocurile Paralimpice de vară din 2016, cucereşte medalie după medalie la competiţiile internaţionale.

Alexandru Bologa este un luptător, pauza e ceea ce nu-şi acordă niciodată. Este înscris la două facultăţi din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, iar în timpul lui liber învaţă lucruri noi, cum ar fi limbajul mimico-gestual.

Recent, a obţinut medalia de aur la Open-ul Internaţional de Judo pentru Nevăzători organizat în Heidelberg, Germania.

Despre planurile sale, dar şi despre antrenamentul unui sportiv cu dizabilităţi, Alexandru Bologa a stat de vorbă cu Andrea Nagy.

Andrea Nagy: Felicitări pentru rezultatul obţinut la Heidelberg! Pentru ce competiţii te pregăteşti acum?

Alexandru Bologa: Competiţia de la Heidelberg a fost prima din acest an. Urmează luna viitoare un grand prix la São Paulo, dar obiectivul principal din acest an rămâne campionatul mondial din noiembrie, de la Lisabona.

Andrea Nagy: Îţi acorzi o pauză între competiţii sau te pregăteşti în permanenţă?

Alexandru Bologa: Eu nu iau pauză. În fiecare zi mă antrenez, în fiecare zi merg la sală şi muncesc pentru obiectivele pe care mi le propun. În preajma competiţiilor am 4 ore de antrenament pe zi. Când nu e o perioadă competiţională, mă antrenez doar 2 ore în fiecare zi.

Andrea Nagy: Eşti înscris şi la facultate. Cum îţi împarţi timpul între antrenamente şi studii?

Alexandru Bologa: Nu pot să spun că e simplu. Totuşi timpul liber pe care îl am îl acord pentru a studia, pentru a învăţa lucruri noi.

Andrea Nagy: Unde sunt emoţiile mai mari, la o competiţie sau în sesiune? De fapt, cât de mult se aseamănă cele două situaţii din punctul de vedere a ceea ce simţi în momentul confruntării?

Alexandru Bologa: Nu aş putea să generalizez, înaintea fiecărei competiţii sentimentele sunt diferite. Depinde atât de mult de starea de spirit, de atmosfera din sală, de adversarul pe care îl am. Aşa e şi la examene, în sesiune. Nu sunt cu totul relaxat, bineînţeles, dar încerc să mă mobilizez să trec, la fel ca în perioada competiţiilor.

Andrea Nagy: Ce diferenţe sunt în antrenamentul unui sportiv cu dizabilităţi, faţă de unul fără dizabilităţi?

Alexandru Bologa: Desigur că sunt diferenţe, dar nu sunt semnificative. Atât sportivii cu dizabilităţi, cât şi cei fără, ne antrenăm la fel. Intervine dizabilitatea la nivel de regulament aplicat în timpul antrenamentului. De exemplu în judo, nevăzătorul porneşte din prize, în timp ce sportivul normal porneşte de la distanţă. Până la urmă, nu poţi să spui despre nimeni că nu are nicio dizabilitate. Cu toţii avem o dizabilitate: ori una vizibilă, ori una care nu este vizibilă, înăuntrul nostru.

Andrea Nagy: Am înţeles că mulţi sportivi ţin la anumite superstiţii, anumite ritualuri înainte de o competiţie. Tu ai aşa ceva?

Alexandru Bologa: Da, am. După fiecare meci trebuie să mănânc o ciocolată. Una destul de mare! Cu cât e mai mare, cu atât sunt mai puternic în următorul meci!

Andrea Nagy: Deci ţii la gestul în sine, nu la aportul caloric.

Alexandru Bologa: Nu, la gest. Să fie cât mai mare şi cât mai bună!

Andrea Nagy: Tu călătoreşti în medie mai mult decât majoritatea oamenilor. Ce ţi se pare cel mai greu la acest stil de viaţă?

Alexandru Bologa: Răbdarea de a sta în avion; drumul; să-mi fac bagajul! În rest, îmi place tot timpul să încerc ceva nou.

Andrea Nagy: Dacă aş vrea să învăţ judo (desigur nu să fac performanţă, ci ca autoapărare), ce m-ai sfătui, la ce să fiu atentă?

Alexandru Bologa: Orice om poate să înveţe să facă judo. Nu oricine poate să facă performanţă, dar pentru apărare se poate. În primul rând, cred că este important începând cu copiii, ca să înveţe să cadă. Tu practic prin judo înveţi să cazi. Niciodată nu ai să aluneci, să cazi şi să-ţi rupi o mână ori un picior; tu din reflex ai să te protejezi.