Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Recomandările unei cititoare de cursă lungă

laura caltea

laura caltea

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 25 februarie 2018, 06:00 / actualizat: 27 februarie 2018, 10:22

Doina Borgovan: —Cititoarea noastră de cursă lungă, avem o grămadă de restanţe! Este pentru prima oară când ne auzim în 2018 şi sunt convinsă că ai fost foarte harnică şi ai citit foarte mult.

Laura Câlţea: —Am avut o vacanţă de 2 săptămâni, de care m-am bucurat doar citind. A fost ceva de care îmi aduc aminte ca de un fel de paradis, de cele 2 săptămâni de vacanţă între ani. Chiar a fost o perioadă pe care acum o regret. Am rămas cu 3 romane care mi-au plăcut foarte mult. Primul este Porecla de Jhumpa Lahiri, un roman reeditat după foarte mult timp şi pe care mulţi cititori îl aşteptau cu nerăbdare (eu l-am citit pentru prima oară, nu-l citisem în prima ediţie). Este fascinantă Jhumpa Lahiri, e uimitor cum reuşeşte să creeze universuri ficţionale, în care să te ţină acolo şi care sunt complet surprinzătoare. Ai tot timpul impresia că mergi pe cărări deja bătute, dar de fapt ea te surprinde la fiecare pagină. Mi-a plăcut foarte mult, abia aştept următorul roman de Jhumpa Lahiri.

Doina Borgovan: —Eu am citit Distanţa dintre noi, o carte care la fel de tare m-a fascinat, mai ales pentru combinaţia foarte interesantă între Orient, Occident, mentalităţi; foarte frumoasă.

Laura Câlţea: —Cu asta am început şi m-a cucerit din prima. Am recuperat şi un roman pe care îl luasem acum un an de zile de citit, Luminătorii de Eleanor Catton. A apărut la Editura Art. E un roman de vreo 800 de pagini, numai când îl deschizi te demoralizează. Dar merită, merită să-ţi faci curaj şi să intri în universul scriitoarei. Tot aşteptam ca romanul să fie tradus în română. Este minunat ca şi construcţie, este absolut uimitor cum la debut cineva poate să scrie în felul acesta. Este vorba despre căutătorii de aur din Australia şi Noua Zeelandă, deci deja un univers care pentru noi e destul de exotic. Australia este oarecum Europa, pentru că a fost evident colonizată, dar nu este doar Europa. Cartea are câteva chestii care ţin de fantastic, dar foarte uşoare, şi o naraţiune centrată foarte mult pe personaje – nişte personaje absolut fascinante -, dar şi pe o poveste din aceasta de căutare de aur, iubire, identitate. E foarte greu să-l rezumi, construcţia în sine este un caleidoscop. Merită să fie citit chiar pentru construcţie, felul în care a reuşit să facă povestea cumva pe etaje.
A apărut şi volumul V din Lupta lui Karl Ove Knausgård. Mai are un pic şi termină şi el lupta, romanul se va încheia cu volumul VI. Mie-mi place, m-am obişnuit cu el mai ales pentru că am avut la cluburile de carte, dar nu este un autor de care te apropii cu uşurinţă.


E norvegian. Literatura scandinavă este complet diferită faţă de stilul nostru de simţire, de scriitură, de orice. Şi atunci ai nevoie de puţină răbdare şi poate eventual de o mică introducere. Noi la club o avem pe una dintre traducătoarele lui Knausgård, cea care traduce chiar acum volumul VI. Ne-a fost de folos să vorbim cu ea, pentru că ea a şi trăit în Norvegia şi e o foarte bună cunoscătoare a limbii. Şi la fiecare club când l-am avut pe Karl Ove, am avut-o pe ea ca pârghie de sprijin, iar asta a contat. Adică cumva ne simţim ca acasă în în universul lui. Probabil că dacă nu am fi avut-o, ne-ar fi fost destul de dificilă receptarea. E într-adevăr un alt univers şi ai nevoie de puţină răbdare. Volumul VI îl aştept cu foarte multă nerăbdare.
Karl Ove a apărut deja pe piaţa internaţională şi cu nişte volumaşe mai micuţe, „Anotimpurile”. Vor apărea şi în română. Am înţeles că este acelaşi lucru, acelaşi Karl Ove. Poate în momentul când vor apărea aceste cărţi cu Anotimpurile, se vor putea apropia încet-încet şi alţi cititori de Lupta lui, care este un roman monumental.
De la romane de lungă întindere, aş vrea să trecem acum şi să recomand nişte proză scurtă. L-am cunoscut – ca scriitor – în vacanţa asta pe Florin Lăzărescu, care este absolut genial. Am citit Întâmplări şi personaje şi Lampa cu căciulă şi de atunci îl recomand întruna. Cărţile lui sunt mai vechi, dar eu acum l-am descoperit şi este un scriitor de proză scurtă absolut fascinant. Nu am ajuns încă la romanele lui, dar proza scurtă este savuroasă. Chiar vă recomand să citiţi Întâmplări şi personaje, cred că cu asta ar trebui început. E absolut minunată, e o carte care te destinde, pe care îţi face plăcere să o citeşti pentru plăcerea aceasta a povestitului (se simte că e un mare povestitor Florin Lăzărescu).

Doina Borgovan: —Şi eu mă bucur că iată, şi la noi începe să se citească proză scurtă. Anul trecut parcă a fost anul prozei scurte.

Laura Câlţea: —A fost! Au tot apărut şi în stiluri foarte diferite. Următoarele două cărţi de proză scurtă pe care voiam să le recomand sunt complet diferite, nu au nimic în legătură unul cu altul. E vorba de Zece decembrie de George Saunders (care a luat anul trecut şi Man Booker-ul şi care o să apară în română) şi Ce-am pierdut în foc de Mariana Enriquez, amândouă extraordinare ca scriitură. Nu am mai citit ceva în genul lui George Saunders până acum. E o traducere extraordinar de bună. Te duc în nişte universuri surprinzătoare şi complet neaşteptate, dar în acelaşi timp ai parte şi de o lectură pe care nu ai mai experimentat-o. Dacă erau romane, poate că ar fi fost mai dificile la receptare; dar fiind proză scurtă, e mai uşor să treci dintr-una într-alta. Acesta este avantajul prozei scurte, că se termină repede.
Tot de la Art am mai citit o carte de memorii mai veche, Cenuşa Angelei. O copilărie irlandeză,de Frank McCourt. Este o carte extraordinar de surprinzătoare. Şi având în vedere discuţiile despre parenting din epoca modernă, te face să te miri că oamenii au putut să crească copii. Bine, este o carte a extremelor, nu e vorba că toate copilăriile de acum un secol erau aşa, dar eu zic că este o carte de citit şi o experienţă literară.
Am citit şi trei cărţi de popularizare a ştiinţei foarte bune. Prima este Marea şansă a existenţei de Alice Roberts, apărută la Humanitas, care este o carte de evoluţionism mai mult.Reface atât evoluţia embrionului uman din momentul în care se formează în uterul mamei şi până când se naşte, dar şi evoluţia speciilor.Pentru că evoluţia embrionului reface evoluţia de-a lungul mileniilor a speciei. Este foarte fascinantă cartea. E puţin mai dificilă, necesită minime cunoştinţe de anatomie şi biologie. Dar deşi este vorba de un subiect complex, autoarea reuşeşte să te facă să înţelegi foarte uşor ce-ţi explică ea acolo.Mi-a plăcut cartea, mi-a elucidat foarte multe mistere.
Am mai citit o carte de Edward O. Wilson, care e tot aşa un evoluţionist, Sensul existenţei umane. Eu am mai citit de el şi Evoluţia socială a pământului, care este o carte foarte bună.
Şi o carte care mi s-a părut absolut extraordinară, se cheamă Celelalte minţi. Caracatiţa şi evoluţia vieţii inteligente de Peter Godfrey-Smith, apărută în colecţia de ştiinţă de la Publica. Porneşte de la diferenţierea între două feluri de gândire, cel al nevertebratelor şi cel al al organismelor mai evoluate din punct de vedere cognitiv, al vertebratelor. Autorul spune că pe Pământ s-au dezvoltat două stiluri de gândire, care nu au absolut nimic în comun, al căror ultim punct este undeva acum 270 milioane de ani; şi care s-au despărţit. El face o comparaţie foarte interesantă, spune că gândirea şi mintea caracatiţelor este tot ce putem experimenta pe Pământ ca gândire extraterestră. Este o altfel de gândire care nu este a noastră, cu care încercăm să intrăm în contact şi este foarte dificil să faci asta.

Doina Borgovan: —Probabil că ar fi o lectură potrivită pentru cei care au doar certitudini.

Laura Câlţea: —Te face să gândeşti cu totul altfel, te face să-ţi lărgeşti orizonturile, să nu mai pui pe primul loc gândirea umană, să nu mai consideri că suntem singurii care care avem gândire şi că animalele sunt complet lipsite de gândire.O să te facă să priveşti cu alţi ochi şi fructele de mare în momentul în care le vezi pe farfurie! Îţi lărgeşte foarte mult perspectiva asupra ceea ce înseamnă gândire şi evoluţie.

 

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 6 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea librarului

Găsiți mai jos atât literatură, cât și titluri de non-ficțiune. Sperăm să vă inspire.   Ochii Monei, Thomas Schlesser, editura...

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 29 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Emily Gerard (1849-1908), s-a născut la Chesters, o moșie din regiunea Scottish Borders, într-o familie de mici nobili scoțieni, în care...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim? duminică, 22 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 

Pentru toți copiii din anii ’80, în spatele blocului începea o lume în sine, cu jocuri, prietenii și reguli proprii.   În spatele...

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Ce mai citim? duminică, 15 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun

Nu pot să-ncep altfel decât mărturisindu-vă deschis că mi-a fost dor de rubrica aceasta, așa că bine v-am regăsit!   Vin astăzi spre...

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Ce mai citim? duminică, 30 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră

A venit vacanța și iată că ne trimite și pe noi într-una dintre țările preferate ca destinație de vară, Grecia. Dar nu cum ne-am aștepta,...

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră
Ce mai citim? duminică, 23 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Tatiana Niculescu, cunoscută pentru abilitățile ei de narator și cercetător, reușește să aducă la viață povestea unui om de cultură care...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 16 iunie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Gonçalo M. Tavares este autorul unei vaste opere care este tradusă în peste cincizeci de țări. În noua sa carte București-Budapesta:...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 9 iunie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea editorului

Cum prima mea recomandare de lectură de anul se încheia, practic, cu un soi de promisiune, mi-am propus ca astăzi s-o și duc la îndeplinire. Vă...

Ce mai citim: Recomandarea editorului