Jurnal de părinte: Curajul copilului de a vorbi despre umilințele și rușinea trăită la școală
Și revenind la copilul umilit în clasă, când își face curaj să vorbească cu părintele adesea o face cu marea rugăminte, să nu spună nimic profesorului și asta de teama a ceea ce se va întâmpla după ce vorbește. Dacă mergi și vorbești la școală, tot anul o să fie cu ochii pe mine și o să mă pedepsească, o să am cele mai mici note. Și copilul învăță neajutorarea: nu este nimic de făcut, doar să îndur și să sper că nu îl voi mai supăra pe profesor. Și își va asuma doar el responsabilitatea, devenind critic el cu el, nesigur, atent la greșeli și temător. Sau convingerea atât de fermă a multor copii, din păcate, că niciodată un profesor nu își va cere scuze unui copil, cu atât de față cu ceilalți pentru că este prea mândru.
Articol editat de cristina.rusu, 28 martie 2018, 06:00
Și tu ca părinte ce alternative ai? Să stai și să nu faci nimic? Să încerci o discuție care se sfârșește cu reproșuri și alte jigniri? Sau ai șansa să vorbești cu un profesor care înțelege că și-a pierdut controlul și că da, jignirile, umilirea, criticile NU sunt o formă de educație și motivare a copiilor, dimpotrivă. Și este dispus să repare relația cu copilul și să-și ceară iertare și să reconstruiască relația pe bază de încredere și respect.
Teama copiilor de a spune ce se întâmplă la școală, în relația cu profesorii, cel puțin a celor care conștientizează că nu este în regulă ce s-a întâmplat, este toxică acum. Deși încă foarte mulți copii cred că au meritat critica și jignirile și justifică comportamentul profesorului fără să creadă vreodată că el, copil fiind, are dreptul ca profesorul să-și ceară iertare. Și, din păcate, mulți dintre copii învață să se protejeze tot prin atac, detașare, critică, jigniri, agresivitate. Și, deși copiii merg la școală să învețe, școala devine un spațiu al neîncrederii și nesiguranței, unde este nevoie să fie precauți și temători sau agresivi.
Sau are alternativa de a nu mai vorbi nici cu părinții pentru ca altfel scutește alte pedepse suplimentare ori din partea părinților ori din partea profesorilor. Cine este cu adevărat alături de ei? Cine îi ascultă? Cine îi învață lecțiile simple ale unei relații sănătoase? Repararea, iertarea, asumarea responsabilității. Sau au neșanse de a devenii ei abuzatori și perpetuăm agresiunea și neîncrederea în relații.
Domnica Petrovai, psiholog clinician, psihoterapeut
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
