La Olimpiadă, în straie populare şi cu opinci legate cu nojițe, în picioare
Articol editat de cristina.rusu, 2 aprilie 2018, 06:00
Articol editat de cristina.rusu, 2 aprilie 2018, 06:00
Meșterul opincar, Adrian Coman, este din Avrig, județul Sibiu. L-am cunoscut în straie populare, cu opinci în picioare, legate cu nojițe, meșterind la o pereche de opinci din piele groasă, la faza județeană a Olimpiadei „Meșteșugurilor românești” Cui folosesc opincile în vremurile acestea moderne? sau De ce a ales meșteșugul de opincar?
Laura Matei: Cine ți-a insuflat dragostea pentru opinci?
Adrian Coman: Am început să fac opinci, zic eu din plăcere. Tatăl meu, de profesie instalator iubește tradiția și a încercat să colecționeze de-a lungul anilor atât piese vestimentare, cât și de mobilier. Însă, opinci nu a reușit niciodată.
Există și o poveste. Tata mă ruga tot timpul să merg la dansuri populare și eu nu voiam să merg până nu primeam o pereche de opinci și un bubou (o haină specifică din Avrig, locul în care m-am născut eu). Bubou a reușit să achiziționeze, însă nu și opinci. Așa că, am început să îmi fac propria pereche de opinci. Pot spune că tatăl meu mi-a insuflat dragostea pentru opinci.
Laura Matei: La ce vârstă ai făcut primele opinci?
Adrian Coman: Aveam 18 ani și nu voi uita niciodată acea zi. Era o zi de duminică a luni septembrie și din plictiseală am intrat pe youtube pentru a vedea cum se fac opinci.
După ce am urmărit un video, le-am spus părinților că vreau o bucată de piele pentru a face opinci. Și, primul lucru pe care îl zice fiecare persoană când aude că vrei să faci un obiect tradițional, vechi este: Cum poți să îl faci tu?
După prima pereche de opinci făcută de mine am început să căutăm material.
Laura Matei: Ce s-a întâmplat cu prima pereche de opinci făcută de tine? O mai ai sau ai făcut-o cuiva cadou?
Adrian Coman: Prima pereche de opinci era de opinci mici. Era făcută din resturi de piele pe care le-am găsit atunci. Le-am păstrat cu mult drag până într-o zi când i-am făcut-o cadou unei colege de-a mele din liceu, fata era turcoaică.
A fost un schimb reciproc de obiecte tradiționale, specifice zonei din care provine. Pe lângă alte obiecte artizanale românești, am vrut să îi ofer această pereche de opinci pentru că am făcut-o din suflet.
Laura Matei: Ai vândut vreo pereche de opinci până acum?
Adrian Coman: La început când am făcut prima pereche de opinci nu m-am gândit să le fac pentru vânzare, le-am făcut pentru că îmi doream eu foarte mult acea pereche. Prin diferite conjuncturi am ajuns chiar și să vând în cantități mici. Eu zic că o pereche de opinci ajung la 100-150 de lei. Dar eu le vând chiar și cu 70 de lei pentru oamenii care văd că iubesc tradiția și chiar își doresc și poate nu își permit să își cumpere o pereche.
Laura Matei: De ce crezi că în România s-a pierdut dorința oamenilor de a purta atât costum popular, cât și opinci?
Adrian Coman: Una dintre scuzele pe care o aud eu de fiecare dată este mi-e rușine. Mai ales la tineri le este rușine să plece în costum popular de acasă. Chiar dacă au un eveniment, de genul să cânte sau să danseze preferă să plece cu mașina de acasă ca să nu îi vadă lumea. N-ar trebui să ne fie rușine pentru că este identitatea noastră.
Laura Matei: Cât timp îți ia să faci o pereche de opinci?
Adrian Coman: Depinde de model. Dar de regulă modelul mare de opincă durează mai mult, dar se realizează mai ușor decât modelul mic de opincă. La opincile mici trebuie să fiu mai atent pentru a nu lăsa vreo ață pe afară, sunt mai migăloase. Să fac o pereche de opinci mari îmi ia cam o oră- o oră jumate și o pereche de opinci mici durează aproximativ 30 de minute.
Laura Matei: Ce fel de materiale și ustensile folosești și de unde le procuri?
Adrian Coman: Eu folosesc în prezent numai piele de vită. Opincile se pot face și din piele de porc, adică șoric de porc sau din cauciuc. Pielea o găsesc foarte greu pentru că toate tăbăcăriile s-au desființat. Producătorii în țară sunt foarte puțini, iar la ei pielea este foarte scumpă și dacă ar fi să cumpăr materialul de la ei, atunci prețul opincilor ar ajunge să coste undeva la 300-400 de lei.
Ca unelte folosesc ciocanul de lemn sau cum mai este numit în unele zone, preduceaua, care se folosește pentru găurit pielea. Mai folosesc riglă sau echer pentru a-i da colțul.
Laura Matei: Putem purta opinci chiar dacă plouă afară?
Adrian Coman: Da, deoarece opinca vine dată cu untură de rață și atunci devine impermeabilă. Dar acum, pielea de cumpărat este destul de tăbăcită chimic are direct în ea substanțe care o fac impermeabilă.
Laura Matei: Ce părere ai despre faptul că mai există încă un tânăr care vrea să promoveze opincile din regiunea Sibiului?
Adrian Coman: Pe Silviu Gâță l-am cunoscut la Olimpiada „Meşteşuguri artistice tradiţionale”. El este și un țesător desăvârșit, care s-a îndrăgostit și de modul în care se fac opincile. Ne-am întâlnit de câteva ori în muzeu de i-am arătat cum se realizează și a prins foarte repede.
Faptul că un copil mai mic decât mine face opinci, eu îl ridic mai presus decât mine. La vârsta pe care o are și ținând cont că mai cunoaște un meșteșug poate fi considerat un geniu.
Sunt foarte fericit că mai este și o altă persoană în Sibiu, deoarece sunt foarte puțini opincari în țară.
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.