Altfel despre sănătate: Adolescenții și problemele de greutate (6)
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 aprilie 2018, 06:00 / actualizat: 7 aprilie 2018, 10:48
Preadolescentii și adolescențîi sunt pacienți aparte când vine vorba de probleme de greutate. Pe lângă rebeliunea caracteristică vârstei, apare conștiența formei propriului corp, necesitatea și presiunea de a se integra social, stereotipurile și modelele peste care simt nevoia să se suprapună. În tot acest context zgomotos psihologic, cuvinte că „dietă”, „obezitate/suprapondere”, „gras”, burtică, șunculițe, etc. sunt contraproductive și pot avea un răsunet neașteptat și total dăunător în mintea adolescentului, pericolele cele mai mari fiind apariția tulburărilor de imagine corporală și a tulburărilor de comportament alimentar (anorexie, bulimie, binge eating). Recuperarea din aceste probleme este foarte anevoioasă și durează ani de zile.
Practica clinică și studii recente (1) demonstrează că este de preferat că discuțiile să fie focusate asupra implementării unor obiceiuri alimentare sănătoase și nu asupra necesitățîi scăderii în greutate, asupra aspectului fizic sau formei corpului. Cuvântul „dietă” nu ar trebui să existe în viață unui copil, preadolescent, adolescent și nu ar trebui îndrumați sau încurajați de părinți în această direcție. Sfaturile nutriționale din diverse surse neavizate sau dietele de pe internet nu sunt nici pe departe potrivite unui organism în creștere accelerată la pubertate. Desigur, trebuie corectate greșelile alimentare care au dus la acumularea kilogramelor, însă cu tact și fără rigidități alimentare.
Atenție! O dietă drastică poate împiedica adolescentul să ajungă la înălțimea sa maximă! De asemenea, în adolescență este foarte accelerat procesul de acumulare al Calciului în oase. O alimentație dezechilibrată și înfometările vor duce la o densitate osoasă scăzută care mai târziu va favoriza fracturile și apariția osteoporozei (în special în jurul menopauzei).
Studiile demonstrează că dintre copiii ai căror părinți îi îndeamnă să țină diete, 64% ajung să adopte un comportament alimentar nesănătos pentru controlul ponderal. Numărul se reduce la mai puțîn de 40% la copiii ai căror părinți discută despre obiceiuri alimentare sănătoase. Și, foarte interesant, tații se pare că au un impact mai mare în a determina copilul să adopte comportamente alimentare nesănătoase. Se pare că remarcile taților cu privire la greutatea sau forma corpului copiiilor au răsunet mai mare și mai adânc în mintea copiilor. Așa că mare atenție la cum punem problema!
Schimbările în stilul de viață trebuie adoptate de toată familia, treptat. Obiceiuri alimentare ca masă de dimineață, înlocuirea cerealelor rafinate cu cele integrale, fructele și legumele proaspete cât mai variate, limitarea dulciurilor concentrate și a alimentelor sărace în nutritienti sunt doar câteva din măsurile de implementat. Copilului i se va atribui un rol activ, va fi lăsat să ia decizii singur, va fi responsabilizat, va fi îndreptățit să negocieze. Bunicii care își manifestă dragostea față de nepoți prin oferirea unor delicii culinare de la vârsta de copil mic și până târziu în adolescență, trebuie antrenați în aceste schimbări alimentare.
Riscurile pe termen scurt și lung ale obezității în adolescență (dislipidemie, hipertensiune, diabet, ateroscleroza, cancere cu diferite localizări, artrite) sunt demonstrate de multiple studii clinice. Însă ele nu au răsunet în contextul psihologic al adolescenților întrucât ei nu fac încă legătura între comportamente actuale și eventuale riscuri mai îndepărtate pentru sănătate. Așa încât trebuie găsite beneficii imediate de pe urma schimbărilor alimentare propuse (rezistență mai bună la efort, randament mai bun la școală, îmbunătățirea aspectului fizic, etc)
Dezordinea impulsurilor alimentare (foame, poftă), gustările nesănătoase, alimentația fast-food, absența tot mai mare a meselor în familie, influență mass-media, dietele sunt caracteristice acestor vârste și sunt aspecte cărora se va adresa consultul nutrițional.
Deși până la vârstă de 18 ani se recomandă menținerea constantă a greutății sau încetinirea ratei de creștere în greutate concomitent cu creșterea în înălțime, sunt studii care semnalează reducerea riscului de diabet zaharat tip 2 la adolescențîi care reușesc o scădere ponderală modestă de 8% (2).
Părinții au un rol esențial și dificil pentru că este nevoie să înțeleagă limitele contribuției lor la schimbările din viața copilului. Există bariere, decizii care nu aparțîn părinților și este mai productiv să lăsăm libertate adolescentului să decidă singur decât să impunem limite cu forță.
Deși controlul greutății și alimentației este o luptă grea în adolescență, nu ne putem permite să ne descurajăm, să nu ne sesizăm dacă este o problemă sau să renunțăm, pentru că este în joc sănătatea, calitatea vieții și speranța de viață a copiilor noștri.
Dr. Mădălina Indrie
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
