Sanda Mihail, chef amator pentru care bucătăria nu are secrete: Ştiu să fac aproape orice
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 aprilie 2018, 06:00
Sanda Mihail este economist de meserie, dar adevărata sa pasiune este gătitul. Îi plac reţetele complicate şi provocările, aluaturile, croissantele, face unt, brânză şi delicatese.
În urmă cu doi ani şi-a făcut un blog, numit „Chef la mine acasă”, urmărit de peste 30 de mii de utilizatori.
Doina Borgovan: — De unde pasiunea pentru gătit şi când ai pornit aventura aceasta online?
Sanda Mihail: — În anul 2016. În ceea ce priveşte pasiunea pentru gătit, presupun că m-am născut cu ea. Când eram foarte mică, mă intrigau ingredientele, mirodeniile, făina, orezul; eram totdeauna cu mâinile în ele. Cumva o formă primitivă de a găti a existat încă din copilărie. Prima reţetă pe care cu încăpăţânare o făceam era îngheţata de fructe. Am găsit la mama acasă două cărţi de bucătărie cu o grafică extraordinar de frumoasă. Le-am citit din scoarţă în scoarţă. Atunci când eşti copil, nu există niciun impediment: dacă vrei să faci ceva, totul este posibil. Am scos vişine din damigeana de vişinată, dintr-o damigeană care cântărea cam 30 kg! Şi am făcut o îngheţată care, evident, nu putea fi comestibilă. Au ieşit nişte chestii urât colorate, de o culoare aşa tristă! Primul fel de mâncare cap-coadă pe care l-am făcut a fost o mâncare de cartofi gătită la cuptor.
Îmi place foarte mult bucătăria internaţională. Când am nevoie de o reţetă, caut şi mă documentez. Din păcate multe nu sunt în limba română. În plus, multe dintre ele sunt fără fotografii step by step. Şi am încercat să împărtăşesc cu alţii pasiunea pentru gastronomie, să împărtăşesc din experienţa mea.
Doina Borgovan: — Blogul tău se bucură de mare succes, având în vedere că nici 2 ani nu au trecut de când l-ai lansat. Ai deja peste 33000 de urmăritori.
Sanda Mihail: — Mulţi spun că reţetele mele sunt explicite. Încerc să nu plictisesc cititorul, pentru că o reţetă prea lungă poate părea şi foarte complicată. Dar pe de altă parte, şi cele foarte scurte care sunt acum pe piaţă pot păcăli pe cel care doreşte să prepare, pentru că presupun şi o grămadă de tehnici care nu sunt arătate. Scopul meu este să nu fac pe nimeni să arunce ingredientele. Prin urmare nu ţin ingrediente secrete, nu ţin tehnici secrete, încerc să redau exact aşa cum am făcut.
Doina Borgovan: — Am văzut că ai o preferinţă pentru bucătăria italienească şi pentru bucătăria spaniolă. Care sunt modelele tale în materie gastronomică?
Sanda Mihail: — Îmi plac absolut toţi, fiecare şi-a dezvoltat tehnica lui. Când e vorba de gătit aş putea să mă uit ore în şir fără să mă plictisesc şi să învăţ tehnici noi.
Doina Borgovan: — Am văzut la tine reţete care mie mi se par dificile. Îţi aduci aminte de o reţetă care ţi-a dat cea mai multă bătaie de cap?
Sanda Mihail: — Toate reţetele au fost dificile când le-am făcut prima dată. Îţi poţi închipui prima dată când am făcut paste umplute, după o reţetă scrisă în dialect. În topul preparatelor mai greu de executat stau chiflele de pâine fără miez. Îmi place foarte mult să fac pâine şi produse de patiserie. Dar ca să fac acasă chifla aceasta nu este un lucru foarte uşor. A trebuit să-mi procur o placă refractară pentru cuptor şi o ştanţă pentru chifle (am comandat până la urmă de la o brutărie din Italia). Odată executat preparatul, a doua oară nu mi se mai pare la fel de greu.
Doina Borgovan: — Cum arată bucătăria ta?
Sanda Mihail: — Plină de ustensile, nu-mi lipseşte aproape nimic. Îmi doresc foarte mult un cuptor cu abur pentru pâine; şi îmi doresc un con pentru un desert franţuzesc piramidal (care se poate face şi fără con, dar dacă l-aş avea!) Şi mai vreau o maşină de întins aluat pentru croissanţi.
Doina Borgovan: — Eu cred că prietenii tăi sunt foarte fericiţi
Sanda Mihail: — Sunt foarte fericiţi toţi prietenii mei. Şi le fac şi toate mofturile. Ei sunt foarte atenţi cu mine, cele mai frumoase complimente de la ei le-am primit. Mă compară cu mamele şi cu bunicile lor, iar lucrul acesta pe mine mă onorează foarte mult. Am o sensibilitate pentru autenticitatea reţetei.
Doina Borgovan: — Cum este casa ta de sărbători?
Sanda Mihail: — Este plină de mâncare de Crăciun în mod special. Atunci gătesc aproape obsesiv, pentru că trebuie să îmbin două tradiţii: ale mele care sunt româneşti şi ale partenerului meu care sunt italieneşti.
Doina Borgovan: — Dacă ar fi să faci o hartă mentală a lumii, unde ţi-ar plăcea să călătoreşti?
Sanda Mihail: — Dacă ar fi să facem o călătorie culinară, Bazinul Mediteranean ar fi destinaţia mea. Sau, dacă m-aş limita strict la Italia, aş începe aşa: felul I, paste cu ou pe care le-am mânca în zona Emilia-Romagna; pentru preparate din carne am merge în Toscana; şi desertul l-am servi în Sicilia; cafeaua, la Napoli; şi de băut, v-aş lua cu mine la Pescara, unde am descoperit un lichior extraordinar numit Ratafia.
Doina Borgovan: — Dacă ar fi să faci o recomandare pentru un străin în ceea ce priveşte bucătăria ardelenească, ce i-ai recomanda?
Sanda Mihail: — Slănina cu ceapă roşie şi cu pălincă!
Doina Borgovan: — Tu eşti economist. Pe lângă această carieră, când mai ai timp să găteşti?
Sanda Mihail: — Pentru mine asta chiar că este o problemă. Am un job bun şi ştiu că nu voi face niciodată o carieră în gastronomie. Gătesc mai mult la sfârşitul săptămânii: îmi pregătesc articolele din timp, cu fotografii, după care le postez în cursul săptămânii.
A face fotografiile este foarte greu, pentru că această metodă step by step înseamnă o înfrânare a mea din procesul de lucru. Uneori mai scap şi telefonul prin salată, prin mâncare.
Doina Borgovan: — Ce vei găti de Paşti?
Sanda Mihail: — Voi găti ce gătesc toţi românii: drob, friptură de miel şi cozonac.
Doina Borgovan: — Care e următorul plan, cu ce preparate te pregăteşti să te lupţi?
Sanda Mihail: — Mozzarella mi-aş dori să fac, nu am avut curaj să fac niciodată. Trebuie frământată brânza foarte mult ca să iasă elastică şi să se rupă fâşii-fâşii.
Doina Borgovan: — Cumperi vreodată pâine sau croissant?
Sanda Mihail: — Croissant nu cumpăr niciodată, după ce i-am făcut pe ai mei cu greu mă mai mulţumesc cu ce e în comerţ. Pâine cumpăr, pentru că nu pot face în fiecare zi pâinea pe care mi-o doresc. M-am angajat la un moment dat la un restaurant ca să mă înveţe să tai şi să toc. Risipeam foarte multă energie: ţineam umărul într-o poziţie nefirească, nu aveam viteză foarte mare. Am tocat metri cubi întregi de varză sau morcovi! Şi pentru pâine m-am informat foarte mult cum să fac. Eu fac cu foarte puţină drojdie şi cu timp lung de dospire, prin urmare reuşesc să fac cam 1.5 kg de pâine, dar solicită timp. Cumpăr pâine şi unt (deşi ştiu să fac), ştiu să fac aproape orice.
Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.