Clujeancă premiată pentru film, la New York
Luminița Cuna
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 13 aprilie 2018, 06:00 / actualizat: 13 aprilie 2018, 9:04
Luminița Cuna
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 13 aprilie 2018, 06:00 / actualizat: 13 aprilie 2018, 9:04
Ome înseamnă în limba huaorani pădure, casă, teritoriu. Huaorani locuiesc în rezervația naturală Yasuni (Parcul Naţional Yasuni), zona cu cea mai mare biodiversitate din lume. Din păcate, în subsolul acestei zone s-au descoperit mari rezerve de petrol, pe care statul ecuadorian vrea să le exploateze. Asta pune în pericol nu doar jungla, ci şi viitorul huaoranilor.
Documentarul realizat de Luminiţa Cuna şi Raul Pastrana urmăreşte viaţa spectaculoasă, pentru noi, a poporului huaorani în mijlocul junglei Amazonului şi, în contrast cu viaţa lor tradiţională, arată distrugerile aduse de exploatările petroliere iminente. Documentarul a rulat în cadrul Festivalului de Film Internațional din Queens, NY şi a câştigat la începutul lunii aprilie premiul pentru cea mai bună cinematografie.
Alina Nechita: — Ce contribuţie ai avut la realizarea acestui documentar?
Luminiţa Cuna: — Am fost unul dintre coproducători. Pentru mine a însemnat mult mai mult decât facerea unui film. De 6 ani de zile călătoream în jungla amazoniană, de multe ori fusesem la poporul huaorani. Între timp am întâlnit la New York un mexican, Raul Pastrana, care făcea documentare şi care auzise de faima lor. Ei sunt războinici de temut, au o aură de mister şi de groază. Raul voia să facă un documentar despre ei dar nu îi cunoştea, aşa că ne-am găsit unul pe altul.
Alina Nechita: — Ştiind că sunt periculoşi, nu ţi-a fost frică să mergi în mijlocul lor?
Luminiţa Cuna: — Tocmai lucrul acesta m-a atras, că se zvonea că sunt foarte periculoşi. În realitate unul dintre lucrurile care m-a atras la ei a fost că ştiam că într-o comunitate, cam jumătate dintre adulţi au trăit necontactaţi. Să aflu că mai sunt comunităţi necontactate în junglă a fost un lucru extraordinar.
Alina Nechita: — Cât de periculoşi s-au dovedit a fi?
Luminiţa Cuna: — Eu am o metodologie cu comunităţile indigene: sunt foarte prietenoasă şi de obicei îi iau cu glumele. În momentul în care începi să râzi cu ei, atunci ştii că legătura s-a stabilit şi că nu mai există niciun pericol.
Alina Nechita: — De ce este acest documentar unul deosebit?
Luminiţa Cuna: — Ome e un documentar care se deosebeşte de restul pentru că protagoniştii practic duc firul poveştii. Ei ne-au schimbat focusul filmului. Raul s-a dus cu ideea de a face un documentar mai mult etnografic, dar a aflat de problemele lor cu invazia companiilor petroliere şi a înţeles că povestea lor este mult mai interesantă de spus.
Prima dată când petreci mai mult timp într-o comunitate indigenă, îţi dai seama că ei percep timpul diferit. Nu percep timpul liniar aşa cum îl percepem noi. Cei tineri, cei sub 26 de ani, au deja carte de identitate şi i-a inclus guvernul în statistici; dar cei vârstnici habar nu au când au fost născuţi.
Modul în care comunitatea este organizată, modul în care se raportează unul la altul este deosebit. Nu îţi vei da seama că există un conflict între doi oameni pentru că ei nu îşi exteriorizează mânia sau ciuda, tot timpul ţi se pare că este armonie. Ei au fost programaţi să se adapteze unui mediu extrem de ostil, care se schimbă tot timpul. De multe ori supravieţuirea lor depinde de cât de inventivi sunt, de cât de repede se adaptează la o situaţie nouă. Asta se vede şi în raport cu tot ce vine din lumea de afară: extraordinar de rapid au adoptat telefoanele mobile, calculatoarele.
Alina Nechita: — În afară de acest documentar, cum i-ai mai ajutat pe aceşti oameni?
Luminiţa Cuna: — I-am sprijinit în toate acţiunile pe care au vrut să le întreprindă, de exemplu să-şi marcheze limitele teritoriului prin intermediul GPS-urilor. Le-am donat şi câteva aparate foto cu care ei s-au dus în pădure şi au făcut poze multor tăietori de lemne ilegali, astfel au avut dovada că tăietorii de lemne ilegali sunt acolo şi au putut face plângeri oficiale.
Alina Nechita: — La ce se închină huaorani?
Luminiţa Cuna: — Ei sunt animişti, pentru ei toate locurile (pădurea, râul, malul râului), toate animalele şi plantele posedă un spirit, au o esenţă vie. În cosmoviziunea huaorani lumea oamenilor nu se diferenţiază de lumea animalelor, lumea naturală nu se diferenţiază nici de lumea spiritelor. Toate sunt un întreg şi toţi există în acest întreg.
Alina Nechita: — De ce a fost important pentru tine să-i ajuţi pe huaorani?
Luminiţa Cuna: — Amazonul şi indigenii care locuiesc acolo mă fascinează. Eu nu pot să concep o planetă pe care nu există Amazonul. Din dragoste pentru aceste comunităţi care nu-mi doresc să dispară m-am gândit cum pot eu să contribui. Petrecând mult timp în Amazon şi studiind mi-am dat seama că Amazonul este important nu doar pentru huaorani, ci este important pentru toată lumea. Se ştie că Amazonul este plămânul planetei, dar numai când eşti în mijlocul pădurii amazoniene îţi dai seama cât de mult contribuie Amazonul la ciclul hidrologic şi la oxigenul planetei.
Alina Nechita/Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Cărțile au nevoie de un spațiu în care să povestești despre ele după ce le-ai citit, spune Bogdana Todoruțiu, o tânără absolventă de...
Park and ride-ul de la Aeroportul Internaţional “Avram Iancu” din Cluj care deserveşte, în principal zona metropolitană, înspre Apahida şi...
Unul dintre elementele definitorii ale epocii moderne în spațiul european este reprezentat de prezența băncilor și a sistemului de credit....
O tânără de 15 ani continuă să ducă mai departe bogata zestre artistică a celui care a fost creatorul celebrului Cimitir Vesel din Săpânța,...