Jurnal de părinte: Când relația emoțională părinte copil este prea apropiată (1)
Articol editat de cristina.rusu, 30 mai 2018, 11:23 / actualizat: 30 mai 2018, 12:33
Apropierea emoțională și conectarea este percepută ca fiind esențială pentru copil, însă și prea multă apropiere și implicare emoțională este nesănătoasă pentru că copilul nu are spațiu pentru a-și dezvolta identitatea.
Copilul pentru a ști cine este el, diferit de tine ca părinte are nevoie să aibă propriile lui alegeri, decizii, să aibă spațiu să fie copil.
Cum își pierde copilul identitatea?
În primul rând, când implicarea emoțională și apropierea sunt exagerate și astfel copilului îi este blocată dezvoltarea individualității.
Copilul învață că nu poate să facă față vieții fără implicarea celorlalți adulți. Îl observi cum se simte neputincios sau dependent și mereu caută să fie sprijinit și ajutat. Uneori, pentru că copilul simte apropierea prea mare față de părinți, are dorința de rebeliune și de a fugi de fuziunea cu părinții. Copilul îi percepe pe ceilalți ca fiind intruzivi, fără granițe personale, refuză să accepte că ceilalți au alte nevoi și dorințe.
Copilul nu face distincția între el și ceilalți, se simte golit, pustiit și fără o direcție în viață fără sprijinul părinților.
În al doilea rând, când copilul nu are oportunitatea de a explora lumea prin propriile lui decizii și nu are spațiu pentru a-și dezvolta motivația intrinsecă și auto-determinarea, nu își poate forma identitatea.
Să ne imaginăm că este un copil care participă la multe activități alese de părinte și nu are un timp de explorare sau de a ști ce îi place sau nu sau renunță imediat ce i se pare că este greu.
Și atunci ceea ce face este că alege în funcție de ceilalți sau în funcție de ce îi este ușor.
De exemplu, începe un curs de înot, însă pentru că devine greu renunță.
Domnica Petrovai, psihoterapeut, psiholog clinician
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
