Prima pagină » Știri » Educaţie » Ce le spunem copiilor noştri despre sexualitate?

Ce le spunem copiilor noştri despre sexualitate?

Acesta e tema despre care am vorbit cu dr. psih. Adela Moldovan, unul dintre psihoterapeuţii Holo, care au creat un eveniment dedicat părinților și educatorilor cu copii cu vârste între 6 – 10 ani, intitulat: „Ce le spunem copiilor noştri despre sexualitate?”

Articol editat de Carmen Sas, 5 iunie 2018, 12:56 / actualizat: 13 iunie 2018, 10:02

Dar ce le spunem copiilor noştri despre sexualitate? Cum abordăm acest subiect cu copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani?

Carmen Sas şi Adela Moldovan

Să recunoaştem, acesta este un subiect tabu în cele mai multe familii, cel puţin aceasta e abordarea majorităţii părinţilor faţă de copiii lor şcolari sau preşcolari atunci când vine vorba de sexualitate. Ceea ce încearcă grupul Holo să facă în cadrul evenimentului, este de a înlătura toate barierele de comunicare şi de a transforma un subiect tabu, într-un subiect de discuţie absolut normal.

Adela Moldovan: Este un subiect tabu nu doar la nivelul familiilor, ci este un subiect tabu la nivel social. Este foarte dificil să discutăm cu naturaleţe despre sexualitate. Glumim despre asta, facem aluzii, însă nu avem un discurs natural şi normal legat de sexualitate şi corpul nostru.

Carmen Sas: Într-un fel, aceste oprelişti sunt datorate neştiinţei noastre de a avea o discuţie normală cu copiii legată de acest subiect.

Adela Moldovan: Copilul se naşte fără oprelişti, fără ruşine, fără ideea că ceva este în neregulă cu corpul său. Noi, adulţii, pentru că de cele mai multe ori nu ştim cum să reacţionăm în faţa unui copil care se atinge cu cea mai mare naturaleţe şi care are reacţii absolut fireşti faţă de corpul său, nu ştim ce să facem. Ni se activează propriile obstacole în a discuta despre asta, propria ruşine faţă de corp. Şi atunci avem o reacţie care transmite destul de repede copiilor noştri faptul că acesta este un subiect despre care nu se discută. Acest obstacol creşte de-a lungul anilor. Iar când vrem să discutăm (când ştim că ar trebui să discutăm, că de vrut nu prea vrem niciodată), pe urmă nu mai discută copiii noştri cu noi. Vin la noi pentru informaţii doar în situaţii în care se întâmplă lucruri destul de grave, când este foarte târziu să intervenim.

Carmen Sas: Cum îi învăţăm pe copiii noştri să-şi abordeze normal, firesc, propria sexualitate? Şi cum îi facem să abordeze normal, firesc, acest subiect, atunci când au între 6 şi 10 ani?

Adela Moldovan: Copiii vorbesc despre asta. Problema este să lucrăm cu noi, ca să fim noi parteneri de discuţie. Discuţia despre corp trebuie începută chiar mai repede. Grupa de vârstă de 6-10 ani este o vârstă cumva între etape. Copilul de 6 ani este prea mare ca să te limitezi la explicaţii pe scurt, să te limitezi la cum denumim corect părţile corpului nostru. Vrea să ştie mai multe, nu mai ţine povestea cu barza. Însă nici nu au vârsta pentru a le spune chiar toată povestea, tot ceea ce înseamnă sexualitate. Mulţi părinţi se feresc de a le răspunde copiilor la întrebări, de teamă că vor ajunge la un nivel prea detaliat. Unul dintre mituri este că, răspunzându-le la întrebări, îi faci pe copii curioşi şi vor încerca sexualitatea mai devreme. Nu este adevărat. Atunci când vorbim cu ei, îi şi avertizăm de anumite pericole, despre responsabilitate. Conceptul cheie în jurul căruia m-aş învârti este responsabilitatea. De foarte multe ori, pentru că nu suntem noi confortabili cu propria noastră sexualitate, ne facem că nu vedem această parte din responsabilitatea noastră ca părinţi. Trebuie să ne ajutăm copiii inclusiv să se simtă bine în corpul lor, trebuie să-i ajutăm să se protejeze şi să nu le creăm false frici şi false obstacole care devin apoi, în viaţa de adult, probleme în relaţia de cuplu.

Carmen Sas: Cum ar trebui să facă părintele: să aştepte să vină copilul cu întrebări, la el, sau să iniţieze el această discuţie?

Adela Moldovan: Ideal este să începem noi să discutăm despre corp şi despre ceea ce se întâmplă când vin bebeluşii pe lume. Când avem un astfel de start, întrebările vin, natural, de la copil. Dacă, însă, până la această etapă de vârstă, sexualitatea a fost un subiect tabu, devine responsabilitatea noastră să corectăm acest lucru. De foarte multe ori, din reacţiile noastre anterioare la încercarea copilului de a întreba ceva, copilul înţelege că nu e de discutat asta cu mama şi cu tata şi nu mai vine niciodată cu întrebări. Şi apoi ne trezim că vine cu altceva acasă, de exemplu cu o boală cu transmitere sexuală.

Cu siguranţă că este o realitate pe care nimeni nu vrea să o admită, însă, abuzul sexual în rândul copiilor şi adolescenţilor este la cote mult mai ridicate decât suntem cu toţii confortabili să recunoaştem. Iar un copil care este informat, un copil care ştie ce este normal şi ce este anormal, este un copil protejat de astfel de abuzuri.

Carmen Sas: Cum îi explici unui copil ce este un abuz sexual, dacă el nu are cunoştinţe despre sexualitate?

Adela Moldovan: Nu demult, nu am apucat să închidem televizorul la timp, când era o ştire despre un pedofil. Iar fiica mea de 7 ani m-a întrebat ce este un pedofil. Nu am vrut să-i dau informaţii false, aşa că a trebuit să-i explic că este un adult care le face rău copiilor şi îi atinge în părţile intime. Nu trebuie să-i explic unui copil toate detaliile oribile, dar un copil trebuie să ştie că părţile sexuale sunt intime şi că nu are nimeni de ce să-l atingă acolo în afară de cadrele medicale, în anumite situaţii. Noi, din păcate, nu îi învăţăm ce este intimitatea, ci doar că trebuie să-şi ascundă părţile intime. Folosim chiar tot felul de cuvinte („ciucurel”, în loc de „penis”), care până la urmă transmit dificultatea noastră în a le numi. Ori dacă noi spunem cu absolută naturaleţe, „penis” şi „vagin”, şi copiii noştri vor avea o atitudine normală şi naturală.

Carmen Sas: Sigur că foarte multă lume, în acest moment, citind ceea ce tu spui, se va lua cu mâinile de cap şi va pretinde că nu-ţi poţi permite să vorbeşti aşa cu un copil de 6-10 ani.

Adela Moldovan: Nu e nimic ruşinos în sine la cuvântul „penis” sau „vagin”. Nu este cu nimic mai ruşinos decât „puţă”, „ciucurel” sau altceva. Ne ducem de foarte multe ori cu copilul în parc şi zboară pe la urechile lui, vrem sau nu, câte o înjurătură care conţine şi organe sexuale. Oricât ne-am dori, nu ne putem ţine copiii sub o bulă de sticlă. Asta nu înseamnă că le explicăm de la A la Z, totul. Dar pe măsură ce ei cresc şi află informaţii, le răspundem la întrebări şi le arătăm că au în noi un partener de dialog.

Carmen Sas: Un alt subiect destul de greu de „digerat” sau de înţeles chiar şi de către unii adulţi, este cel legat de orientarea sexuală. Cum veţi aborda această temă?

Adela Moldovan: Ceea ce le recomandăm părinţilor este să aibă un răspuns pregătit pentru această întrebare; care să fie concordant cu valorile lor, dar să nu fie un mesaj de judecată. Discutăm despre faptul că cele mai multe relaţii sunt între femei şi bărbaţi; şi copiii apar atunci când o celulă de la femeie se împreunează cu o celulă de la bărbat (nu vom explica neapărat la această grupă de vârstă cum se întâmplă acest lucru). Dar în anumite situaţii, relaţiile apar între două femei sau doi bărbaţi. Nu ştim exact de ce şi poate că mai multe detalii o să discutăm când mai creştem. Nu emitem din start o judecată sau nu blocăm cu totul subiectul.

Carmen Sas: Extinzând acum aceste informaţii, ce le veţi spune părinţilor sau educatorilor despre modul în care vor explica alţi termeni: intimitate, dragoste, ataşament, prietenie?

Adela Moldovan: Ceea ce noi înţelegem prin educaţia sexuală nu se referă strict la o educaţie cu privire la igiena corpului şi la protecţia faţă de bolile cu transmitere sexuală sau sarcina nedorită. Din păcate, foarte mulţi dintre noi înţelegem educaţia sexuală ca având doar acest sens restrâns. Din punctul nostru de vedere, educaţia sexuală este un subcapitol al educaţiei, cu privire la relaţii. Copiii au deja iubitul sau iubita de la grădiniţă, au colegul preferat, visează să se căsătorească. Mintea lor deja se pregăteşte. Este esenţial pentru noi să fim în relaţii. Vedem la vârsta adultă cât de dificile sunt relaţiile, câte căsnicii au dificultăţi mari, impactul pe care o relaţie care se destramă îl are asupra familiilor. Şi atunci, noi discutăm despre educaţia sexuală în sensul mai larg: nu discutăm doar despre cum se face sex, ci despre cum avem o relaţie, ce înseamnă să iubim, cum ştim că ne place de cineva. La vârsta aceasta încep să apară primele mici îndrăgosteli, care ţin câteva zile. Este foarte important să nu-i invalidăm sentimentele, să nu transmitem un mesaj că nu se poate discuta cu noi despre asta. Sigur că nu simte dragostea la nivelul la care o va simţi când va avea 20 de ani, dar simte ceva; mintea se antrenează, se pregăteşte. Nu trebuie aşadar să punem o barieră în comunicare într-un asemenea moment.

Carmen Sas: Cum facem să nu ne impunem propriile valori, ci să le explicăm şi să le prezentăm copiilor noştri valori normale, dar cu care poate nu suntem de acord?

Adela Moldovan: Inevitabil le transmitem valorile noastre copiilor noştri. Acolo unde avem anumite concepţii pe care noi înşine le conştientizăm ca fiind puţin într-o extremă, facem asta prin dialog. Dar când nu eşti conştient, îţi vei transmite valorile aşa cum sunt. Şi de acolo încolo va fi treaba copilului tău, adult fiind, să depăşească anumite lucruri. Niciunul dintre noi nu suntem părinţi perfecţi, cu siguranţă că vom greşi cu toţii cu ceva faţă de copilul nostru. Poate vom realiza asta, poate nu vom realiza; dar fiecare dintre noi are propriile obstacole la vârsta adultă. Putem înlătura acele obstacole doar în măsura în care suntem conştienţi şi în măsura în care avem o comunicare deschisă cu copilul nostru. Când comunicarea este problematică, când copilul resimte o reţinere în a discuta, acolo, cu siguranţă, vor apărea nişte costuri ale acestui blocaj în comunicare.

Carmen Sas: Această discuţie ar trebui purtată, cu copilul, de către mama sau de către tata?

Adela Moldovan: Mai demult, recomandarea era ca părintele de acelaşi sex cu copilul să discute despre asta. Recomandările mai noi sunt ca să putem avea această discuţie cu oricare dintre părinţi, iar discuţiile să aibă loc şi împreună şi separat. Nu este bine să punctăm cu gravitate momentul unei asemenea discuţii: cu geamurile închise, să nu ne audă vecinii! Putem să discutăm despre sexualitate şi în maşină, când venim de la şcoală. Nu toate întrebările care ţin de sexualitate trebuie pasate părintelui de acelaşi sex. De exemplu, de foarte multe ori, băieţii au probleme în a discuta despre sexualitate cu taţii lor, pentru că uneori soţii noştri emoţional se descurcă puţin mai greu. Şi atunci, a impune această regulă îi pune pe mulţi băieţi în imposibilitatea de a discuta subiectul sexualităţii. Copilul trebuie să ştie că poate discuta cu ambii părinţi, chiar dacă la unele întrebări îl lămureşte mai bine unul din ei.

Carmen Sas: Când va avea loc cursul vostru?

Adela Moldovan: În 7 iunie 2018, la ora 18:00. Îi aşteptăm cu drag pe ambii părinţi, dacă este posibil. Este mai bine să fim pe aceeaşi lungime de undă şi să stăm liniştiţi că oricare dintre noi poate să ofere informaţiile corecte. Mai multe detalii aflaţi pe siite-ul nostru.