Filmul de weekend: Dovlatov
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 23 iunie 2018, 06:00 / actualizat: 11 iulie 2018, 11:02
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 23 iunie 2018, 06:00 / actualizat: 11 iulie 2018, 11:02
Pe jumătate armean, pe jumătate evreu, fiul unui director de teatru și al unei actrițe, Serghei Dovlatov a visat de copil la o carieră literară. N-a fost însă niciodată publicat în URSS decît în samizdat. În Uniunea Scriitorilor n-a fost primit niciodată, ba chiar a fost exclus și din Uniunea Ziariștilor. A emigrat în America la sfîrșitul anilor 70, iar după o vreme textele lui au apărut în prestigioasa revistă The New Yorker. A publicat 12 cărți, dar în țara natală a cunoscut faima literară abia după 1990, cînd a murit la doar 48 de ani. În prezent este recunoscut și în Rusia ca unul dintre cei mai talentați scriitori ai epocii sale, însă mai întîi americanii i-au recunoscut valoarea. În 2014, primăria din New York a decis ca o intersecție din oraș să îi poarte numele.
Cu cîțiva ani în urmă, editura Humanitas a publicat, în traducerea Margaretei Șipoș, trei dintre cărțile scrise de Dovlatov: Rezervația Pușkin, Compromisul și Geamantanul. Toate trei sînt autobiografice și se referă la experiențe trăite în Rusia sovietică. Umorul, autoironia și sarcasmul sunt notele caracteristice ale scriiturii lui Dovlatov.
Regizorul Alexei German Jr a prezentat anul acesta la Festivalul de la Berlin un film despre Dovlatov și a câștigat Premiul pentru contribuție artistică. Nu este o biografie clasică, cronologică, ci rezumă doar șase zile din viața scriitorului. Eroul principal face lucruri absolut obișnuite: se intîlnește cu prietenii, merge la serviciu, încearcă să facă rost de o păpușă pentru fiica lui, Katia. Accentul cade pe contextul social și politic în care este plasată acțiunea, noiembrie 1971. Vremurile erau potrivnice pentru artiști: după relativa relaxare din anii 60, venise înghețul ideologic. Dacă nu publicai, nu erai admis în Uniunea Scriitorilor, iar dacă nu erai admis în Uniunea Scriitorilor, practic nu existai. Serghei Dovlatov nu voia să scrie ode închinate proletarilor, nici articole sau proză de preaslăvire a regimului comunist. E adevărat că se săturase să fie ”nimeni”, dar nici nu concepea să scrie doar de dragul de a fi publicat. De aceeași parte a baricadei se află și marele lui prieten, care are de asemenea un rol important în film. Este vorba despre Iosif Brodski, poetul care a emigrat înaintea lui, căci era amenințat cu închisoarea, și care a luat premiul Nobel pentru literatură în anul 1987.
Despre Serghei Dovlatov se știe că era un bărbat foarte carismatic, înalt și frumos ca un star de cinema. Sârbul Milan Marić este o alegere foarte inspirată pentru rolul titular. Actorul este născut în 1990 la Belgrad, a absolvit Facultatea de Arte Dramatice, iar pînă acum a jucat în cîteva piese de teatru, scurtmetraje și a avut roluri secundare în câteva filme sîrbe. Dovlatov este primul său film internațional și primul rol principal. Milan Marić este deosebit de convingător și are în privire acea nostalgie care ne duce înapoi în timp pentru a înțelege mai bine constrîngerile la care erau supuși în comunism artiștii. La succesul filmului au contribuit din plin și Elena Okopnaya, care a realizat costumele și directorul de imagine Lukasz Zal, care reușește să recreeze atmosfera din anii ’70.
Dovlatov este un film obligatoriu de văzut dacă vrem să înțelegem cum poți rămâne vertical într-o lume supusă cenzurii și constrângerilor ideologice.
Anca Mureșan Bota
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.