Prima pagină » Știri » Educaţie » Șapte roboţi timpurii, construiţi acum câteva sute de ani!

Șapte roboţi timpurii, construiţi acum câteva sute de ani!

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 septembrie 2018, 06:00 / actualizat: 3 septembrie 2018, 13:05

Suntem în era automatizării, nimeni nu poate nega acest fapt. Tot mai des munca manuală este înlocuită de automatele pe care le întâlnim peste tot, de la electrocasnicele programabile şi până la maşinile care conduc singure.
Trăim însă cu ideea că toate aceste invenţii, fie ele minuni sau orori, sunt de dată recentă; că abia în secolul trecut inteligenţa umană a atins asemenea culmi încât să poată elabora principiile şi detaliile acestor mecanisme. Nimic nu e însă mai departe de adevăr! Căci automatele, unele chiar mai ingenioase decât ne-am imagina, au fost create de mintea omenească încă de acum multe sute de ani.

Iată o listă cu 7 roboţi din istorie care au fost construiţi, surprinzător, încă înaintea Revoluţiei Industriale!

Cavalerul lui da Vinci

Leonardo da Vinci a scris mult despre automate. Caietele lui sunt pline de idei legate de aparate mecanice, de la un ceas pus în mişcare cu ajutorul apei şi până la un leu robot. Cel mai interesant proiect al său a fost însă un om artificial, construit sub forma unui cavaler german în armură completă. Conform schiţelor lui da Vinci, cavalerul era pus în mişcare cu ajutorul unor cabluri care se conectau la scripeţi externi. Acesta era capabil să se ridice în picioare, să-şi mişte capul, să-şi încrucişeze braţele şi chiar să-şi ridice viziera coifului din metal. Cu toate că desene complete cu acest cavaler nu au supravieţuit până în zilele noastre, istoricii sunt de părere că da Vinci a construit un prototip în 1495, în timp ce lucra sub patronajul ducelui din Milano.
În 2002 Mark Rosheim, robotician NASA, a folosit notele risipite ale lui da Vinci pentru a testa dacă îşi poate construi propriul cavaler german. Cavalerul Rosheim a fost pe deplin funcţional, sugerând că da Vinci a fost un pionier al roboticii.

Călugărul mecanic

Călugărul mecanic a apărut ca urmare a unei promisiuni făcute de regele Filip al II-lea al Spaniei. Conform legendei, fiul şi moştenitorul lui Filip al II-lea a suferit o rană gravă la cap. Regele a promis cerurilor că dacă fiul său se va vindeca, el la rândul lui va săvârşi un miracol.
Când prinţul s-a însănătoşit, Filip al II-lea l-a angajat pe ceasornicarul şi inventatorul Juanelo Turiano pentru a construi o reprezentare cât mai aproape de realitate a apreciatului călugăr Diego de Alcala (Sfântul Diego). Opera a fost terminată cândva prin 1560.
Robotul lui Turriano avea înălţimea de aproximativ 40 cm şi funcţiona cu arcuri de ceas. Era capabil să se mişte pe 3 rotiţe ascunse sub rasa călugărească. Picioarele se mişcau în sus şi în jos pentru a imita mersul, în timp ce capul, ochii şi buzele puteau imita gesturi într-un mod extrem de realist. Călugărul putea să-şi izbească pieptul cu pumnii, dar şi să adopte o postură de rugăciune, să prefire printre degete un rozar şi să sărute crucea. Aparatul vechi de 450 de ani este funcţional chiar şi astăzi, fiind păstrat la muzeul Smitsonian din Washington.

Orchestra plutitoare a lui Al-Jazari

În secolul al XII-lea, inventatorul arab Al-Jazari a construit câteva dintre cele mai uimitoare aparate cunoscute în lumea islamică. El a creat printre altele un decantor automat pentru vin, dar şi un aparat pentru spălarea mâinilor, care oferea săpun şi prosop utilizatorului. Printre invenţiile lui se află o orchestră automatizată care să plutească pe un lac şi să asigure muzică în timpul petrecerilor.
Orchestra era formată dintr-un flautist, un harpist şi doi toboşari, dar şi câţiva vâslaşi mecanici care să plimbe formaţia împrejurul lacului. Mecanismul era destul de complicat, includea printre altele un cilindru rotativ ataşat la ciocănele care produceau sunetele. Cum aparatul putea fi setat pentru a interpreta diverse cântece, unii sunt de părere că orchestra mecanică a lui Al-Jazari a fost de fapt primul computer programabil din istorie.

Porumbelul lui Archytas

Archytas din Tarentum a fost matematician şi politician, unii îl consideră însă şi drept un fel de bunic al roboticii. Cu 350 de ani înaintea erei noastre, se spune că el ar fi construit un porumbel din lemn pus în mişcare prin puterea aerului sau a aburilor, capabil să dea din aripi şi să planeze. Nu au supravieţuit desene sau vreun prototip al porumbelului, oamenii de ştiinţă moderni pot aşadar doar să presupună principiile pe baza cărora a funcţionat. Sursele documentare arată că porumbelul mecanic putea executa un zbor de până la 200 metri.

Lebăda de argint

Aparatul, funcţional chiar şi astăzi, a fost construit de ceasornicarul John Joseph Merlin în 1753. Folosind un grup de trei mecanisme de ceasornic, automatul reprezintă o lebădă plutind într-un iaz. Arcuri şi diverse pârghii îi permit lebedei să-şi îndoaie gâtul şi să-şi deschidă ciocul ameninţător. Prin lentile şi bucăţi de sticlă este creată iluzia de apă în mişcare şi peşti înotând, din care lebăda mai prinde şi înghite câte unul. Maşinăria are şi o coloană sonoră proprie, printr-o cutie muzicală plasată în interior.
Romancierul Mark Twain a văzut lebăda în timpul unui turneu, scriind mai târziu că „pasărea mecanică părea să aibă o graţie vie în mişcări şi o inteligenţă la fel de vie în ochi”.

lebada de argint

Cei trei roboţi ai lui Jaquet-Droz

Inventatorul elveţian Pierre Jaquet-Droz şi-a făcut iniţial un renume pentru ceasurile de lux pe care le construia. Totuşi, el a creat trei dintre cei mai remarcabili roboţi ai secolului al XVIII-lea. Construit în 1768, Scriitorul era un automat ce avea aparenţa unui băiat înalt de 60 cm, ce stătea la un birou. Cuprinzând mii de rotiţe dinţate şi de părţi în mişcare, băiatul putea cufunda o pană de gâscă într-o călimară şi să scrie până la 40 de caractere preprogramate.
Mai târziu, împreună cu fiului lui, Jaquet-Droz a mai creat doi roboţi care funcţionau pe acelaşi principiu. Desenatorul putea realiza 4 imagini, printre care şi un portret al regelui Ludovic al XV-lea, în timp ce Muzicianul interpreta la orgă 5 piese muzicale. Ochii fiecărui automat se mişcau pentru a urmări ceea ce făceau, iar pieptul Muzicianului urca şi cobora în timp ce cânta.
Minunatele aparate au fost prezentate la curţile regale ale Europei în secolul al XVIII-lea, iar apoi au fost păstrate într-un muzeu în Elveţia. Toate cele trei maşinării sunt perfect funcţionale şi în zilele noastre.

robotii lui Jaquet Droz

Raţa automată, cu tub digestiv

Începând din 1730, inventatorul francez Jacques de Vaucanson îşi fascina spectatorii cu o serie de maşinării complicate şi stranii. El a creat un flautist automat, ce folosea o pereche de plămâni artificiali pentru a interpreta în total 12 melodii. A mai construit un toboşar robot, capabil să bată la tobă mai repede decât un om. Capodopera lui a fost însă raţa mecanică. Aceasta putea să dea din aripi, să sară în apă şi, în mod ciudat, să mănânce grăunţele primite de la cei din audienţă. Mai mult, raţa excreta apoi grăunţele tocate.
Mecanismul se baza pe un ansamblu de greutăţi şi pârghii pentru a se pune în mişcare. Sistemul digestiv era construit din tuburi flexibile de cauciuc, poate primele astfel de obiecte din istorie.
Cu toate că ni se pare ciudat, dar raţa capabilă de excreţie a fost prezentată la curţi regale şi a aprins imaginaţia publicului larg. Voltaire îl asemăna pe Vaucanson cu Prometeu şi scria că „fără raţa lui, nu ar mai rămâne nimic care să ne amintească de gloria Franţei”.