Incluziv: Luna octombrie, dedicată conştientizării dislexiei
Andrea Nagy, Carmen David
Articol editat de cristina.rusu, 9 octombrie 2018, 06:00 / actualizat: 9 octombrie 2018, 7:49
Andrea Nagy, Carmen David
Articol editat de cristina.rusu, 9 octombrie 2018, 06:00 / actualizat: 9 octombrie 2018, 7:49
Dislexia este o tulburare ce se manifestă prin dificultăţi semnificative în procesul de citire. Apare în copilărie, dar care poate să persiste pe parcursul întregii vieţi. Conform statisticilor, cel puţin 5% din populaţia lumii se confruntă cu această condiţie.
Pentru că luna octombrie este dedicată conştientizării dislexiei, am stat de vorbă cu dr. Carmen David, cadru didactic la Facultatea de Psihopedagogie din cadrul UBB şi cercetătoare în domeniul dificultăţilor de învăţare:
Andrea Nagy: Cum am defini dislexia? Este o dizabilitate sau este o afecţiune?
Carmen David: La modul oficial, termenul e utilizat în ţara noastră în momentul în care apare legea 6/2016, prin care se acordă suport pentru elevii cu tulburări de învăţare. Dislexia desemnează de fapt o tulburare neurobiologică şi de dezvoltare, care se manifestă prin dificultăţi semnificative în utilizarea abilităţii de citire; condiţie care nu se datorează absenţei oportunităţilor de învăţare, dizabilităţilor intelectuale sau senzoriale. Există o destul de mare eterogenitate în acest sens.
Unii copii cu dislexie nu reuşesc să citească deloc; alţii dimpotrivă reuşesc să citească, reuşesc să compenseze foarte bine, deşi într-un ritm destul de lent şi cu un efort considerabil. Este o tulburare de învăţare care poate să persiste pe parcursul întregii vieţi, care are o bază biologică.
Andrea Nagy: Cum începe identificarea dislexiei în cazul unui copil?
Carmen David: Cadrul didactic este primul care reuşeşte să vadă dificultăţile cu se confruntă copilul. El este cel care are experienţă, are cunoştinţele metodice necesare ca să introducă citirea; este tot odată cel care petrece cel mai mult timp cu copilul.
Ce fel de dificultăţi sunt? Vedem că are dificultăţi în recunoaşterea literelor; face confuzii între litere care sunt asemănătoare sau între sunete care sunt asemănătoare; face foarte greu corespondenţa între literă şi sunet; citeşte cu un efort considerabil, chiar dacă citeşte corect. Şi atunci cadrul didactic, constatând astfel de dificultăţi, ar trebui să le semnaleze părinţilor. Părinţii trebuie apoi să solicite o evaluare, în baza căreia copilul obţine un certificat-diagnostic.
După aceea părintele se adresează centrelor judeţene de resurse şi asistenţă psihopedagogică, unde copiii aceştia dobândesc nişte certificate de orientare şcolară şi profesională, care vor ajuta în managementul cazului.
Oricum este o cale destul de lungă; şi dislexia fiind o tulburare a citirii, nu se poate diagnostica înainte ca citirea să se automatizeze. Trebuie să găsim suficient timp copilului să se familiarizeze cu citirea. Diagnosticul se pune începând cu clasa a II-a, poate chiar mai târziu.
Andrea Nagy: Nici nu ne-am gândi că acest termen al dislexiei se poate aplica şi în cazul celor care folosesc alfabetul braille. Cât de studiat este fenomenul în rândul persoanelor cu dizabilităţi vizuale?
Carmen David: Este foarte puţin studiat. Însă deja de vreo 2-3 ani am văzut câteva cercetări care studiază dislexia ţinând cont de particularităţile sistemelor de scriere. Şi vedem cum sunt profiluri destul de diferite de dislexie între limbile cu scriere fonetică (cum ar fi româna) şi cele cu ortografie etimologică (cum ar fi engleza).
Se observă de pildă că în limbile cu scriere fonetică dislexia se prezintă sub forma unei citiri disfluente: nu e o citire îngreunată de foarte multe erori, ci doar o citire mai lentă, mai sacadată. Pe când în limbile cu scriere etimologică observăm că apare o frecvenţă mai mare şi a erorilor în citire. Prin urmare şi în cazul utilizatorilor sistemului braille ar trebui să vedem că apare un profil diferit de dificultate în achiziţia citirii.
Andrea Nagy: La ora actuală câte persoane din România sunt afectate de dislexie?
Carmen David: Nu avem o situaţie statistică foarte clară. Un studiu făcut prin 2012 afirma că 4 din 10 cazuri pe care le avea un profesor logoped în evidenţă prezentau tulburări în sfera citirii. Datele din afară arată că dislexia e undeva la 5% din populaţie, cam aşa ar trebui să o vedem şi la noi.
Andrea Nagy: Se întâmplă des ca între membrii aceleiaşi familii să fie mai multe cazuri de dislexie?
Carmen David: Se constată într-adevăr că este o frecvenţă mai mare în interiorul familiilor. Este important că factorul genetic trebuie să fie luat în considerare.
Andrea Nagy: În sistemul educaţional din România este dislexia un stigmat? Care este atitudinea părinţilor şi profesorilor în aceste cazuri?
Carmen David: Ce am constatat este că s-a lucrat foarte mult la schimbarea atitudinii faţă de persoanele cu dislexie. Foarte multă vreme era asociată cu un nivel mai scăzut de funcţionare intelectuală.
Totuşi copiii cu dislexie au un intelect tipic, dar care nu reuşesc din varii motive să deprindă abilitatea de citire la un nivel care să nu îi afecteze din punct de vedere funcţional. Atitudinea se îmbunătăţeşte, înţelegem că este o diferenţă în modul în care aceşti copii relaţionează cu citirea; clar că trebuie să facem modificări în metodele de predare, trebuie să lucrăm la nivel de curiculă şcolară, dar atitudinea generală se îmbunătăţeşte. Bineînţeles că metodele, măsurile compensatorii trebuie să fie adaptate de la caz la caz.
Şi între copii stigma poate să existe, uneori poate chiar din cauza acestor măsuri. Copiii, mai ales la vârste mici, îşi reprezintă competenţa şi prin rapiditatea cu care învaţă să citească. Şi atunci un copil care are dificultăţi pe latura aceasta sigur că va fi stigmatizat.
Andrea Nagy: Încotro se îndreaptă studiul tulburărilor de învăţare, care sunt obiectivele pe termen lung?
Carmen David: Procesul de citire este unul complex, dar apare şi specificitatea aceasta a sistemelor de scriere şi a sistemelor educaţionale. Dificultăţile de învăţare trebuie studiate aşadar şi interdisciplinar, dar şi în contexte multiculturale. Acum, prin noile metode de neuro-imagistică, aflăm extrem de multe despre aceste tulburări din sfera citirii! Reuşim să adunăm dovezi suficiente ca să arătăm existenţa ei şi să începem să avem teorii consistente şi intervenţii pe măsură.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Reamintim că peste 2400 de nevăzători au protestat în faţa Guvernului în 19 septembrie, după ce pensiile lor au scăzut cu până la 80% în...
Procedura de înscriere în program este încă în lucru, dar ştim deja că valoarea voucherului va creşte de la 5 mii la 8 mii de euro, iar...
Recent însă proiectul a intrat într-un impas financiar, iar Raimonda Boian, coordonatoarea bucătăriei ”O masă caldă”, a cerut ajutor pe...
Grădina Botanică din Cluj-Napoca a redeschis în toamna trecută sectorul special destinat vizitatorilor nevăzători, cu plante distinctive prin...