Anul Nou, în lume
Articol editat de cristina.rusu, 2 ianuarie 2019, 06:00 / actualizat: 2 ianuarie 2019, 10:20
Anul Nou în Marea Britanie şi Irlanda
Numele anului nou scoţian este ‘Hogmanay’. În casele scoţienilor sunt arse crenguţe de ienupăr, ca să alunge germenii oricăror boli. Mâncarea scoţiană tradiţională de Anul Nou constă în prăjituri din aluat fraged, făină de ovăz, brânză, whisky şi vin, şi brioşe negre. Prima persoană care se trezeşte dimineaţa obişnuieşte sa ducă ‘Het Pint’, un soi de bere slabă, celor care încă nu s-au sculat. Ei aprind focuri ca să se descotorosească de vechiul an şi uneori aruncă în foc o figurină de paie reprezentând vechiul an. Unele familii mai păstrează obiceiul de a alunga răul întrupat într-un câine sau o pisică. De asemenea, unii scoţieni cred că dacă vei picura o picătură din sângele tău pe pământ în noaptea de Anul Nou, vei fi sănătos. Scoţienii obişnuiesc ca în prima zi din Anul Nou să deschidă Biblia, la întâmplare, apoi să arate un pasaj, în acelaşi mod. Se crede că ceea ce semnifică pasajul respectiv te va urmări tot anul.
În noaptea de Anul Nou, scoţienii alcătuiesc o horă şi cântă împreună tradiţionalul ‘Auld Lang Syne’. După ce au întâmpinat Anul Nou, toţi oamenii din gospodărie aşteaptă să vadă cine va fi prima persoană care le va trece pragul după miezul nopţii, căci aceasta arată dacă vor avea noroc sau ghinion în anul ce vine. Prima persoană ar trebui să fie un bărbat tânăr, viguros, cu păr de culoare închisă. De asemenea, el nu trebuie să vină cu mâna goală, ci cu mici daruri simbolice ca pâine, cărbune, sare, acestea fiind simboluri ale vieţii. În unele sate sunt aprinse şi rostogolite pe străzi suluri de smoală, pentru ca anul vechi să fie ars.
Se pare că sărbătoarea de Halloween era strâns legată de preocupările oamenilor acelor vremuri. Calendarul lor era unul simplu şi includea doua anotimpuri: vara (sau sezonul recoltelor) şi iarna (care începea la 1 noiembrie), viaţa şi moartea, Beltane şi Samhain. Şi cum 1 noiembrie reprezenta începutul sezonului morţii, a devenit şi noaptea în care era sărbătorit zeul întunericului şi al umbrelor, Anwinn. Se credea că dacă nu se iau măsuri, spiritele pot face rău. Preoţii celţi mergeau în păduri în ajunul Anului Nou să culeagă buchete de vâsc pe care le dădeau oamenilor să-i apere de rele. De asemenea, se aprindeau focuri să alunge spiritele rele. Se mai spunea că este mai sigur să se stea acasă, pentru că bântuiau ielele în noaptea Anului Nou.
În această perioadă, celţii organizau adunări generale. Acestea erau ţinute în aer liber şi acolo se reînnoiau legile şi se înregistrau evenimente despre naşteri, morţi şi căsătorii.
Astfel se petreceau lucrurile şi în anul 43 î. Hr. când Imperiul Roman cucerea mare parte din Britania şi tradiţia romană se intersecta cu aceea celtică. Sărbătoarea de Samhain era celebrată în acelaşi timp cu Pomona, sărbătoarea latină a recoltelor. Cu timpul, acestea s-au contopit şi astfel a apărut obiceiul fructelor şi al dulciurilor dăruite copiilor şi celor nevoiaşi.
Ulterior a apărut legenda ”lanternei lui Jack”, transformată în obiceiul dovleacului scobit care a dăinuit peste ani. Aşa cum spune legenda, un bărbat pe nume Jack, beţiv notoriu, l-a păcălit pe Satana să urce într-un copac. Apoi Jack a săpat în trunchiul copacului o cruce, astfel Satana rămânând prins în copac. Jack a făcut o înţelegere cu Satana: dacă nu-l mai ispiteşte niciodată, îi promite că îl lasă să coboare din copac. După moarte, Jack nu a fost primit în Rai din cauza felului său de a trata lucrurile, dar nu a fost primit nici în Iad deoarece l-a păcălit pe Satana. În schimb, Satana i-a dat un singur tăciune care să-i lumineze drumul prin întunericul rece. El a pus tăciunele într-o rapiţă pentru a-l putea ţine aprins mai mult timp. Iniţial irlandezii foloseau rapiţa drept ‘lanterna lui Jack’. Dar când emigranţii au venit în America în secolul al XIX-lea au descoperit că dovlecii se găseau mult mai uşor decât rapiţa. Astfel, acum, ‘lanterna lui Jack’ se face dintr-un dovleac scobit, luminat de un tăciune sau de o lumânare.
De Anul Nou familia se reuneşte la o cină îmbelşugată care înseamnă că vor avea hrană destulă în anul ce vine. Un alt obicei practicat în noaptea de Anul Nou era luarea unei felii mari din pâinea de Crăciun şi baterea ei în cuie pe partea exterioară a uşii sau ferestrei ca să alunge nenorocul şi să atragă fericirea.
Anul Nou peste Ocean
Toată lumea sărbătoreşte intrarea în Noul An la petreceri tradiţionale, uneori la baluri mascate când toată lume vine costumată tematic şi cu măşti (conform tradiţiei oaspeţii trebuie să îşi dea jos măştile la miezul nopţii), sau alături de mulţimea care se adună în locuri specifice, de exemplu în Times Square din New York, sau pe State Street în Chicago. La miezul nopţii, sună clopotele şi sirenele, cerul este inundat de artificii şi toată lumea striga într-un glas ‘Happy New Year!’, se îmbrăţişează şi se sărută.
A doua zi, americanii se duc în vizite pe la prieteni, rude şi servesc împreună masa, se uită la televizor, bucurându-se de transmisiunile de la parade, cum ar fi Tournament of Roses găzduită în Pasadena California. Parada este extraordinară, întinzându-se peste 5 mile, cu sute de participanţi, orchestre şi mai ales o celebritate care este maestru oficial de ceremonie şi regina paradei. Paradele diferă de la o regiune la alta, având diferite tematici.
Anul Nou al culturilor aimara (Bolivia) şi mapuche (Chile) este sărbătorit la mijlocul verii, la 21 iunie, prin ritualuri ancestrale de slăvire a divinităţilor.
Cultura tiwanakota, (Machaq Mara’, în limba aimara) în acelaşi timp cu solstiţiul de iarnă din emisfera sudică, mulţumeşte divinităţilor Pachamama (Mama Pământ) şi Tata Inti (Tatăl Soare) pentru roadele apropiatei recolte. Ţăranii din regiune închid drumul care conduce la templul din Tiwanaku şi îl deschid cu câteva ore înainte de răsăritul soarelui, ceea ce reduce numărul turiştilor la Puerta del Sol (Poarta soarelui), unde se primesc primele raze ale soarelui în mod simbolic. Mai mulţi ‘amautas’ (preoţi) şi ‘yatiris’ (ghicitori), însoţiţi de grupuri muzicale, mulţumesc pentru recolta din anul care a trecut. În localitatea Apana, situată la circa 25 kilometri de La Paz, în apropierea vârfului înzăpezit Illimani, de 6.459 metri înălţime, autorităţile locale însoţesc o sută de turişti la o ceremonie similară. Cu o oră înainte de răsăritul soarelui, opt ‘amautas’ împlinesc ritualul în faţa unei mese cu ofrande (dulciuri, coca, figuri de oameni şi de animale), care sunt arse. Se dansează pe ritmuri tradiţionale regionale şi sunt aprinse focuri.
În regiunea Araucania, membrii comunităţii mapuche se scaldă în apele reci pentru a-şi purifica trupul şi sufletul, ritual ce durează câteva zile până la 24 iunie, Ziua naţională a popoarelor indigene.
Alte tradiţii internaţionale de întâmpinare a Anului Nou
În Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor şi se pot auzi chiar şi focuri de armă. Pentru cei din provincia Cape, primele două zile ale anului sunt petrecute într-o atmosferă de carnaval, unde oamenii se îmbracă în costume colorate şi dansează pe străzi, în sunetul tobelor.
În SUA, se crede că fasolea cu boabe negre aduce noroc.
La Moscova, locul cel mai aglomerat de Anul Nou (Noivi God) este Piaţa Roşie, unde cerul se inundă la 12 noaptea de artificii şi de dopuri de sticle de şampanie.
Cei adunaţi acolo sunt puşi la curent cu mişcările acelor ceasornicului Saviour. Între timp, petrec cu Ded Moroz (variantă a lui Moş Crăciun sau mai degrabă Moş Gerilă) care călătoreşte însoţit de ‘Snegurocika’ – fetiţa de zăpadă. Ded Moroz poartă o mantie lungă, nu neapărat roşie, ale cărei margini sunt brodate cu motive populare ruseşti
Sărbătoarea Anului Nou în Panama te face să-ţi astupi urechile. La miezul nopţii, toţi panamanezii fac un zgomot uriaş. Locuitorii se întrec în strigăte, iar fiecare bate unde şi în ce nimereşte. Ajutorul principal al zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continuă, iar trecătorii sunt udaţi.
Anul Nou în Europa
În Elveţia, se sărbătoreşte vechiul An Nou pe 13 ianuarie, după calendarul iulian. Oamenii merg pe străzi costumaţi în spirite bune şi rele.
În Olanda, oamenii ard brazii de Crăciun pe străzi şi lansează artificii când se schimbă anul, ca un mod de a alunga spiritele rele ale vechiului an.
În Polonia, Anul Nou este cunoscut ca ‘Noaptea Sfântului Vasile’ (‘Sylvester’). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune că acesta a întemniţat un dragon pe nume Leviathan, care se presupunea că va putea scăpa numai în prima zi a anului 1000, va mânca tot Pământul şi toţi oamenii şi va incendia cerurile. În prima zi a anului, faptul că lumea nu s-a sfârşit, a fost considerat un motiv de bucurie şi de atunci se numeşte Noaptea Sfântului Vasile.
Manifestările de Anul Nou în ţările scandinave au loc în ianuarie şi sunt legate de vechile festivităţi de iarnă ale vikingilor. Aceştia obişnuiau să invoce timpul şi lumina pentru a încuraja întoarcerea soarelui.
Sursa: moldova.org
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
