Curiozități despre șampanie
Articol editat de cristina.rusu, 2 ianuarie 2019, 15:00 / actualizat: 5 ianuarie 2019, 10:30
Consumată cu plăcere în întreaga lume, șampania a participat la mai multe petreceri și evenimente speciale, decât orice alt sortiment de vin. A bea șampanie la zilele onomastice sau de revelion a devenit o tradiție tocmai din cauza calităților speciale ale acestei licori.
Istoria leagă apariția șampaniei de provincia franceză Champagne. Aici a fost elaborată „tehnologia tradițională” de producere a vinurilor spumante (Methode Champenoise), din trei soiuri de struguri cultivate în această regiune – Pinot Meunier, Pinot Noir și Chardonnay. Aceste vinuri erau supuse unei fermentări secundare în sticlă, iar apoi erau păstrate la loc sigur pentru cel puțin un an.
Șampania a fost inventată de Pierre Pérignon, călugăr la abația Hautvillers, amplasată pe malul răului Marna, în centrul regiunii Champagne. El este primul care a studiat procesul fermentării secundare în sticlă și a apreciat frumusețea irepetabilă a bulelor perlante de bioxid de carbon emanat.
Prin fermentare secundară se înțelege că, înainte de încheierea procesului de fermentare, vinul destinat să devină șampanie este mutat în sticle unde va continua să fermenteze, păstrând însă în sticle și dioxidul de carbon rezultat în urma încheierii fermentării.
Din anul 1688 și până la sfârșitul vieții sale, în 1715, Pierre Pérignon a avut funcția de viticultor și vinificator principal al abației. Ce este interesant e faptul că Pierre Perignon era orb. Totuși, avea un gust extraordinar de fin și o memorie impresionantă când venea vorba de vinuri și de tot ce era legat de vinificație. Cunoștea în detaliu nu doar podgoriile care aparțineau mănăstirii Hautvillers, dar și pe cele din împrejurimi.
În baza unui singur strugure, Pérignon putea să numească nu doar soiul de viță-de-vie respectiv, dar și locul exact unde a fost cultivat. Mai mult, din struguri de culoare neagră el fabrica minunate vinuri albe, ceea ce nu mai făcuse nimeni până atunci.
Descoperirea de către Perignon a șampaniei pare să fie totuși mai mult un accident decât o urmare a unei cercetări amănunțite. Potrivit unei legende, marele vinificator ar fi fost luat prin surprindere de o pocnitură puternică atunci când destupa o sticlă de vin. Părintele și-a dat repede seama că vinul, care din anumite motive nu a fermentat suficient până la îmbuteliere, odată cu sosirea primăverii a început să fermenteze din nou în butelia deja astupată și, din această cauză, a devenit „spumos”.
Lui Perignon i se atribuie și introducerea unei cupe de formă nouă, fină și elegantă, în care bulele de gaze „scânteiau și jucau în diferite culori”. Acest pocal, fin și înalt, este numit astăzi „pocalul pentru șampanie” sau cupa pentru șampanie.
Șampania se servește întotdeauna rece, iar cupa de șampanie trebuie ținută de picior, pentru că temperatura mâinii să nu influențeze temperatura șampaniei.
Șampania este totuşi o băutură modernă care nu a existat înainte de anul 1600. Ea a devenit în scurt timp de la “perfecţionare” băutura preferată a curţilor regale, faima ei crescând odată cu dezvoltarea comunităţilor. După 1800 se naşte o adevărată industrie legată de producerea vinurilor spumante. Tradiţionala şampanie – Champagne – se obţine din trei soiuri de struguri albi şi roşii: Chardonanay, Pinot Noir şi Pinot Meunier. Rezultatul este un vin alb.
Când şampania provine doar din Chardonnay se indică pe etichete Blanc de Blancs. Este foarte potrivită pentru mâncărurile uşoare sau pentru aperitive.
Blanc de Noirs este şampania obţinută din struguri roşii, Pinot Noir şi Pinot Meunier şi este potrivită mai ales alături de preparatele mai consistente ce conţin cărnuri sau alături de brânzeturi.
Șampania Rose este poate cea mai prietenoasă, atât prin textură, consistenţă, cât şi prin multiplele asocieri culinare în funcţie de vinificare (gradul de rest de zahăr). Culoarea rose se obţine, de obicei, prin adăugarea de vin Pinot Noir în timpul celei de-a două fermentaţii. Majoritatea gastronomilor și somelierilor sunt de părere că şampania, vinurile spumante în general, constituie cea mai generoasă ofertă gustativă în asociere cu preparatele culinare. Este singurul vin recomandat de la aperitiv până la desert.
Cea mai utilizată asociere este cu icre negre şi stridii. Șampania brută se poate regăsi lângă preparatele din ouă (greu de asociat gustativ). De asemenea, se poate afla lângă mâncăruri cu ciuperci, brânzeturi cu pastă dură, tip parmezan, fructe de mare, în special lobster sau creveţi regali, legume, carne de pui, carne de miel. Un capitol aparte îl constituie fericita simbioză cu aromatele şi condimentatele mâncăruri asiatice, şampania echilibrând gustul prin aciditatea ei.
Nu trebuie uitat că şampania este băutura veseliei, a sărbătorii, a fericirii. Peste tot în lume este considerată simbolul celui mai rafinat stil de viaţă. În acelaşi timp, este companionul perfect la masă, în amiezile fierbinţi de vară, sau iarnă, în faţa şemineului. Este băutura ce animă conversaţiile, este elixirul dragostei,… este vinul suprem!
Ştiaţi că ….
Într-o sticlă de 750 ml de şampanie există aproximativ 49 de milioane de bule şi că presiunea dintr-o sticlă de şampanie este de trei ori mare decât cea din anvelopa unui automobil? Cea mai mare sticlă de şampanie din lume avea aproape 2,1 metri înălţime, fiind echivalentul a 22 de sticle normale? Despre celebrul spion, James Bond, se spune că este un băutor frecvent de şampanie. Pe parcursul filmelor din seria Bond, acesta bea de 35 de ori şampanie. Ştiaţi că Marilyn Monroe a făcut baie într-o cadă plină cu şampanie? Au fost nevoie de 350 de sticle pentru a umple cada. Cel mai lung zbor al unui dop de şampanie a atins recordul de 53 metri şi 22 centimetri în anul 1988. Vreţi să doborâţi și voi avest record?
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.