Cucuveaua a fost aleasă Pasărea Anului 2019

Articol editat de Carmen Sas, 5 ianuarie 2019, 06:00 / actualizat: 5 ianuarie 2019, 9:18

Timp de o lună, până la 30 noiembrie, iubitorii de păsări au putut vota pe site-ul Societății Ornitologice Române pentru una dintre cele cinci specii pe care specialiștii le-au propus ca specie reprezentativă pentru țara noastră în anul ce vine.

Cucuveaua a primit cele mai multe aprecieri: 1593 de voturi.

Aflați mai multe despre această pasăre, din interviul realizat de  Doina Borgovan, cu Teodora Domșa  de la Societatea Ornitologică Cluj:

Doina Borgovan: Vorbim despre pasărea anului 2019, în legătură cu care s-a desfăşurat un concurs. Ce păsări au concurat?

Teodora Domşa: A concurat cucuveaua, care a şi câştigat. Au mai fost vânturelul roşu, mierla, sfrânciocul roşiatic şi pupăza.

Doina Borgovan: Care au fost criteriile după care au fost alese aceste păsări?

Teodora Domşa: Au fost alese păsări care să spună o poveste, sau chiar mai multe poveşti. Ideea din spatele acestui concurs a fost de a face publicul să fie mai interactiv: şi în procesul de selecţie a păsării anului, dar şi pe urmă pe parcursul anului, când vom avea multe activităţi dedicate păsării anului. Sperăm că, bătându-i la cap pe parcursul a 365 de zile mai mulţi ani la rând, să ştie mai mult despre păsările pe care le pot vedea chiar şi în oraşe, dacă sunt atenţi.

Cucuveaua de exemplu este o pasăre care spune mai multe poveşti, nu doar despre ea, ci despre bufniţe în general. Oamenii nu ştiu că de fapt nu există specia bufniţă: bufniţe sunt toate răpitoarele de noapte. Ei de fapt se gândesc la buhă, care este cea mai mare şi splendidă bufniţă de la noi din ţară. Cucuveaua e o pasăre paradox, de-a lungul timpului nu a fost foarte iubită.

Doina Borgovan: Se spunea că aduce veşti rele.

Teodora Domşa: Sigur că păsările aduc tot felul de veşti, dar nu cele la care ne gândim noi! Singurii care au pus bufniţa pe un piedestal au fost grecii, pentru care simboliza înţelepciunea. Bufniţele au o nemeritată proastă reputaţie.

Se spunea că dacă cineva vede o bufniţă, cineva din imediata lui apropiere va muri.

Ceea ce nu este, bineînţeles, decât o poveste fără susţinere în realitate. Datează de când nu era electricitate, oamenii nu prea aveau motiv să stea treji noaptea. Singurii care stăteau totuşi erau cei care îi îngrijeau pe bolnavi sau cei care privegheau morţii. La lumina lumânării se adună tot felul de insecte şi molii, iar cucuveaua mănâncă cu drag astfel de insecte. Şi atunci s-a făcut această asociere: se vedea bufniţa atunci când era şi moartea aproape.

Doina Borgovan: Dacă a fost votată pasărea anului 2019 înseamnă că va avea parte de o campanie de reabilitare.

Teodora Domşa: Va beneficia de o campanie de reabilitare a imaginii. Sperăm ca toate păsările acestea să aducă după sine poveşti, pentru că în natură nimic nu se întâmplă solitar şi rupt de întreg. O poveste cu bufniţe va putea fi tradusă întotdeauna şi într-o poveste despre şoareci, o poveste despre calitatea mediului, o poveste despre patrimoniul cultural.

Doina Borgovan: La ce să fim atenţi atunci când ne gândim la cucuvea? Ce poveşti ne-ar spune ea despre calitatea mediului în care trăim?

Teodora Domşa: Toate păsările sunt bune mesagere a calităţii mediului, în sensul că acolo unde mediul este într-o stare cât mai naturală, apa nu este afectată şi sursa de hrană este bogată sunt specii de păsări din abundenţă. De îndată ce speciile acestea dispar din locurile unde cândva erau, trebuie să fim atenţi şi să vedem de ce au dispărut. Nu întotdeauna noi suntem sursa dispariţiei unei specii, dar mă tem că de cele mai multe ori avem de-a face cu acest lucru.

Doina Borgovan: În Cluj în ultimii ani au apărut foarte multe specii de păsări. Mă refer în special la păsările de pe Someş, pe care nu le vedeam acum 5-6 ani. Ce înseamnă asta?

Teodora Domşa: Nu este nimic rău în faptul că apar specii noi. Speciile acvatice au un alt model de iernare, de migraţie. Migraţia nu înseamnă doar Europa şi Africa: migraţia înseamnă o călătorie spre sud. La toate păsările migraţia este legată de sursa de hrană. Când aceasta dispare, păsările pleacă în căutarea ei. La speciile de apă sursa de hrană este însă legată de apă: când aceasta îngheaţă, trebuie să o ia din loc. Şi atunci se mută mai în sud, până când sursa de hrană devine din nou disponibilă. Cum Someşul aici nu prea îngheaţă, avem într-adevăr specii care înainte nu veneau. Acest lucru a dus la apariţia lebedelor, a cormoranilor, lişiţelor sau a pescăruşilor.

Doina Borgovan: Putem contribui şi noi la sursa de hrană a păsărilor; mai ales iarna, când au nevoie de ajutorul nostru. Însă de multe ori facem greşeli: le ducem pâine, bucăţi de cozonac vechi. De ce ar trebui să nu facem asta?

Teodora Domşa: Tindem să antropomorfizăm foarte mult animalele. Uneori ajută, alteori nu. Păsările nu au un sistem digestiv capabil să digere produsele procesate. Ele vor mânca tot ceea ce noi le oferim cu drag. Nu se cunosc efectele pe termen lung (nu s-au făcut studii exhaustive), dar cu siguranţă nu sunt benefice. Problema e cu amidonul, păsările nu sunt obişnuite să consume cantităţi mari de cereale. Grâul folosit de noi a fost dezvoltat foarte mult şi conţine o cantitate mare de amidon. O astfel de hrană le va umple stomacul, dar din cauza valorilor nutritive scăzute, tot vor suferi de foame. O hrană mai apropiată de hrana lor naturală presupune seminţe de floarea-soarelui, nesărate şi neprăjite, dar şi fructe. De asemenea, păsările consumă cu foarte mare plăcere şi grăsime animală, adică slănină sau untură nesărată şi necondimentată.

Doina Borgovan: Adică să legăm slănina în copac?

Teodora Domşa: Da. Şi veţi putea avea plăcerea să vină chiar şi ciocănitori.

Doina Borgovan: Există diferenţe de comportament când vine vorba de păsările de pe Someş. Dacă pescăruşii sau raţele se apropie de oameni, lişiţele nu se apropie, indiferent de mâncarea pe care le-o dai.

Teodora Domşa: Sunt de mai puţină vreme în oraş, au şi ele nevoie de o perioadă de acomodare. Toate păsările de apă consumă vegetaţie acvatică sau plancton. Hrana lor vine din apă, aşa că ele momentan nu se gândesc că ar putea primi ceva foarte bun. Raţele şi pescăruşii deja s-au obişnuit.
Nu trebuie uitată nici apa pe perioada iernii. Când îngheaţă tot, dispare şi sursa de apă a păsărilor (nu ne referim la cele de pe Someş). Aşa că poate fi oferită într-un bol puţin adânc.

Doina Borgovan: Aţi început în 2015 să amplasaţi cuiburi, panouri informative şi hrănitori în parcurile din Cluj. Continuaţi şi anul viitor?

Teodora Domşa: Vom continua. Anul trecut am instalat deja în trei parcuri din oraş trei hrănitori de capacitate mare (Cetăţuie, Parcul Rozelor şi Parcul Iuliu Prodan). Urmează să punem şi nişte panouri cu informaţii despre păsări. Vor fi nişte panouri puţin mai jucăuşe, nişte cuburi pe care copiii le vor putea roti şi vor putea afla tot felul de informaţii despre păsările pe care e foarte probabil să le vadă în parcurile de la noi din oraş.

Doina Borgovan: Ce urare le-am putea face păsărilor?

Teodora Domşa: Să treacă iarna cu bine, să putem cânta din nou în primăvară împreună.

Doina Borgovan / Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.