Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului: Prințesa Martha Bibescu și Nicolae Breban

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului: Prințesa Martha Bibescu și Nicolae Breban

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 18 ianuarie 2019, 06:00 / actualizat: 18 ianuarie 2019, 8:01

Papagalul verde a lui Martha Bibescu, a fost considerat un roman terbil de curajos pentru momentul la care a apărut, în special pentru subiectul abordat – incestul.

Cartea oferă, pe lângă stilistica aparte a unei poveşti bizare şi triste, mereu la limita imposibilului, o istorisire cu momente scântâietoare de frumusețe, observații fine și un umor subtil, este ca o mică bijuterie desprinsă din imaginarul acestei scriitoare princiare cu o viață tumultoasă.
Povestea stă sub semnul narcisismului și al frumuseții, precum și al iubirii obsesive ce transcende timpul și spațiul, căpătând dimensiunea unei predestinări moștenite odată cu sângele străbunilor.
Tema, pe care naratoarea romanului ajunge chiar să o teoretizeze la un anume punct din carte, este camuflată sub faldurile unei sumbre poveşti de familie. O familie tarată de un incest ereditar şi de urmările funeste ale unei astfel de legături.

Naratoarea – al cărei nume nu îl aflăm – face parte dintr-o familie de ruși exilați pe Coasta de Azur de mariajul scandalos al părinților, care sunt veri primari. Totodată, familia este una îndoliată, pentru că părinții și-au pierdut unicul fiu pe când acesta avea doar opt ani. În casa lor se trăiește fără râsete și petreceri, pentru că mama e scufundată într-o tristețe perpetuă.
Poate că partea cea mai pitorească a romanului este relatarea despre Sașa, fratele mort comemorat în fiecare an, care continuă să crească în imaginația părinților, atingând perfecțiunea. Chiar și fetița începe să-l iubească pe fratele necunoscut, pe care îl crede relocat în cer. Mama speră că Sașa se va reîntoarce pe pământ prin intermediul altui copil, însă, indiferent de câte ori naște, fiul iubit nu se materializează; în schimb, familia se alege cu câteva fete, ignorate complet de părinți, pentru că cel mort contează mai mult decât cei vii.

Atmosfera din casa îndoliată va imprima tonul întregii cărţi şi pe acest fundal, de traumă, doliu, vinovăţie şi carenţe de afecţiune, va irupe, foarte timpuriu dragostea, chiar dacă deghizată în fascinaţie pentru frumuseţea unei păsări, a unui papagal verde.
În această pustietate sentimentală, fetița are parte de o clipă de fericire neașteptată când pe brațul ei se oprește un papagal. Copila se îndrăgostește furtunos de mica ființă ce aduce o pată de culoare în lumea ei în alb și negru; prin intermediul ei, misterele pasiunii i se relevă de timpuriu. Însă fata află curând că nenorocirea merge mână în mână cu fericirea, când tatăl îi refuză obiectul dorinței, pe motiv că pasărea este purtătoare de boli. Decepționată, copila se îmbolnăvește și este cuprinsă de blazare, pierzându-și orice urmă de dorință.

Însă povestea nu se oprește aici. Naratoarea ajunge în Rusia, la moșia de unde au fost izgoniți părinții ei, și află mai multe despre istoria familiei, descoperind o stră-străbunică îndrăgostită de propriul frate. Cei doi frați, preluând numele unor personaje își scriau epistole de amor, însă au sfârșit în mod tragic după ce relația le-a fost interzisă de rude. Strămoșii Maria și Alexandru par că vor să se reunească peste generații, iar povestitoarea simte că moștenirea sângelui lucrează în favoarea lor. Este, în același timp, un blestem și o iubire arzătoare ce nu ține cont de cutumele religioase.

Avem de-a face cu un roman cu accente autobiografice, de-a dreptul fermecător, scriitoarea amestecă în poveste elemente biografice, precum pierderea propriului frate, logodna la numai șaisprezece ani cu un bărbat mai în vârstă, aventurile soțului, văduvia timpurie, scoaterea din țară a bijuteriilor de familie sau munca într-un spital de răniți în timpul războiului.

Animale bolnave a lui Nicolae Breban este un roman cu o intrigă fals polițistă, într-un oraș de provincie se comit trei crime aparent fără motiv, fără nici o logică, pe baza căreia se dezvoltă adevăratul roman, de analiză psihologică, ducând la profunzimi disociative cu trimiteri până la romanele dostoievskiene.
Subiectul romanului este unul simplu. Într-un orăşel industrial, Nădrag, se săvârşesc trei crime, absurde prin aparenţa lipsei de motiv şi aproape perfecte prin simplitatea lor. Cum se obişnuieşte de obicei în acest gen de cărţi cu subiect poliţist, prozatorul dă mai multe piste false şi o ţine ascunsă, până în ultimul capitol, pe cea adevărată.

Pe autor nu-l interesează ce se întâmplă, ci cum se întâmplă. Până la urmă cititorul poate concluziona că el este un analist, preocupat de ceea ce se ascunde în spatele unor acte demenţiale. Studiază psihologia crimei şi urmăreşte,mai ales, consecinţele ei asupra unor indivizi cu un subconştient încărcat.
Animale bolnave pune în evidență lumea maladivă a unui spațiu situat prin Banat. Paul Sucuturdean este personajul principal, un muncitor cam fantast care sosește aici, fără un plan de viață bine determinat. El se îndrăgostește de imaginea fugară a unei femei, Irina Dabici, văduvă, întâlnită într-o gară.
Irina e un alt animal bolnav, aducător de nenorociri. Femeie fatală, fără să vrea, păguboasă, de o stranie frumuseţe, ea e victima unei orgolioase lipse de voinţe. În tipologia lui Breban, unde femeile se prăbuşesc din pricina unei prea mari forţe interioare, Irina e o frumoasă excepţie. E o natură slabă, pur feminină, condamnată iremediabil să piardă proprietarul destinului ei, nu iartă în nici o împrejurare și femeia
trăieşte mereu cu spaima de a aduce suferinţe. Are înţelegere pentru victime şi primeşte supliciul cu resemnare
Un personaj mistic este și uriașul Krinitzki, care predica Biblia printre muncitorii din fabrică.
În oraș au loc trei crime, fiind uciși secretarul de partid Simonca, liceanul Dabici și uriașul Krinitzki. Seria de crime va fi dezlegată de plutonierul Mateiaș, personaj cu spirit de observaţie, reconstituie filmul crimelor şi luminează detaliile trecute până atuncea cu vederea.
Tăria romanului nu stă însă în noutatea subiectului, căci este posibil ca un autor specializat în naraţiuni polițiste ar fi încurcat mai bine lucrurile şi ar fi găsit soluţii derutante cu o mai mare ingeniozitate. Miloia, un discipol fanatic al lui Krinitzki, îl ucide pe secretarul de partid, pentru că acesta este situat pe poziții opuse Bibliei, pe Dabici, pentru că făcuse un desen obscen pe Sfânta Carte, iar pe Krinitzki, pentru că acesta îi spusese să se ducă la miliție.
Titlul este sugestiv: personajele sunt „bolnave”, suferind de maladii grave, atingând morbidul și tarele psihiatrice. Fac parte dintr-o lume oarbă, care și-a pierdut controlul asupra datelor realului, proiectând asupra lor efecte ale „tenebrelor sufletului omenesc” .
Criticul literar Ion Negoiţescu, spune despre acest roman :

Odată cu Animale bolnave , Breban revine la realism, într-un roman cu acţiune vie, palpitantă, cu personaje clasic conturate, de la detectivi la profeţi, roman ce nu-şi refuză scene de maximă violenţă, anchete brutale, violuri, crime şi, în acelaşi timp, prefirat subtil cu elemente suav halucinatorii, urme ale antirealismului vizionar de care se arătase mânat pentru a izbuti să împlânte, cu o vigoare epică puţin obişnuită, în această ţesătură un personaj pur halucinatoriu, de o unică identitate în literatura română.

Puteți împrumuta cărțile de la Biblioteca Județeană atât de le Sediul Central, cât și de la filialele ei.

 

Rodica Uifălean, Biblioteca Judeațeană ”Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 6 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea librarului

Găsiți mai jos atât literatură, cât și titluri de non-ficțiune. Sperăm să vă inspire.   Ochii Monei, Thomas Schlesser, editura...

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 29 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Emily Gerard (1849-1908), s-a născut la Chesters, o moșie din regiunea Scottish Borders, într-o familie de mici nobili scoțieni, în care...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim? duminică, 22 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 

Pentru toți copiii din anii ’80, în spatele blocului începea o lume în sine, cu jocuri, prietenii și reguli proprii.   În spatele...

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Ce mai citim? duminică, 15 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun

Nu pot să-ncep altfel decât mărturisindu-vă deschis că mi-a fost dor de rubrica aceasta, așa că bine v-am regăsit!   Vin astăzi spre...

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Ce mai citim? duminică, 30 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră

A venit vacanța și iată că ne trimite și pe noi într-una dintre țările preferate ca destinație de vară, Grecia. Dar nu cum ne-am aștepta,...

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră
Ce mai citim? duminică, 23 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Tatiana Niculescu, cunoscută pentru abilitățile ei de narator și cercetător, reușește să aducă la viață povestea unui om de cultură care...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 16 iunie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Gonçalo M. Tavares este autorul unei vaste opere care este tradusă în peste cincizeci de țări. În noua sa carte București-Budapesta:...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 9 iunie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea editorului

Cum prima mea recomandare de lectură de anul se încheia, practic, cu un soi de promisiune, mi-am propus ca astăzi s-o și duc la îndeplinire. Vă...

Ce mai citim: Recomandarea editorului