De la manele ne întoarcem la Queen, împreună cu muzicologul Oleg Garaz
Alina Vigoniuc: Alegem să ascultăm ceea ce într-adevăr ne place sau ne place ceea ce ascultăm?
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 ianuarie 2019, 13:26 / actualizat: 29 ianuarie 2019, 15:28
Oleg Garaz: Ţine foarte mult de poziţionarea şi de bagajul educaţional acumulat de individ până într-un anumit moment al vieţii lui. Ori ideea e că dacă nu alegem noi să decidem pentru gusturile noastre, va decide altcineva.
Alina Vigoniuc: Se ascultă mult manele, mai ales la petreceri. E greşit să judecăm oamenii după preferinţele muzicale pe care le au?
Oleg Garaz: Evident că este greşit, fiindcă e vorba de un anumit context care determină prezenţa unei anumite muzici. Dacă există o cerere va fi şi o satisfacere a acestei cereri. Muzica trebuie să corespundă acelor stări de limită pozitivă. Fac abstracţie de acel caracter al ritmului, fac abstracţie de intonaţiile de secunde mărite ale melodiei; dar acel caracter de dezmăţ coregrafic, de euforie, textele induc stări de bucurie, de fericire, sunt melodii despre bani, despre duşmani… Manelele sunt un gen de import şi consecinţa unei sinteze din calităţi nu neapărat performante ale culturilor vecine (cum sunt manelele bulgare, cum e muzica sârbească sau turcească).
Alina Vigoniuc: Se vorbeşte foarte mult despre manelizarea muzicii româneşti din ultimii ani. Să fie asta o influenţă de dată recentă sau poziţionarea noastră balcanică a fost punctul cheie?
Oleg Garaz: A spune manelizare e de fapt un sinonim cu balcanizare. Ideea mea e că după prăbuşirea comunismului şi dispariţia acelor coruri patriotice, a acelui val a toate înghiţitor de patriotism ideologic s-a creat un gol; pe care nu l-a putut umple nici muzica clasică, nici muzica de tradiţie academică contemporană, nici muzica populară (care şi ea era un brand al perioadei comuniste), nici rock-ul (destul de slab în România). Practic toate filoanele care în Occident îşi au nişele lor dens populate, în România nu au reuşit să umple acest gol pe care l-a creat dispariţia muzicii proletcultiste. Şi atunci ce s-a revărsat în loc? Ceea ce a venit pe filiera receptabilităţii uşoare, a consumabilităţii imediate. Practic a devenit un gen viral al unei existenţe colective.
Alina Vigoniuc: Melodiile simple despre bani, iubire și dușmani ne rămân ușor în minte. Care sunt caracteristicile unui hit?
Oleg Garaz: Dacă e un hit adevărat, atunci trebuie să fie imediat după interpretare posibil de fredonat. El trebuie să capteze atenţia fie prin text, fie prin melodie. Hitul trebuie să aibă acel caracter de lipici: o melodie care să se lipească de memoria mea, de care eu nu aş mai putea scăpa; oriunde m-aş duce, să-mi sune acele intonaţii.
Alina Vigoniuc: Dă-mi te rog nişte exemple de artişti care ne satisfac simţurile, dar şi educaţia muzicală.
Oleg Garaz: Beatles, Michael Jackson, Queen bineînţeles; şi marii melodişti care sunt Schubert şi Ceaikovski.
Alina Vigoniuc: Ce asculţi tu acasă?
Oleg Garaz: Ascult în buclă – surprinzător chiar şi pentru mine – formaţia Animals as Leaders, care înseamnă black metal experimental. Ca şi muzica tradiţiei electronice coregrafice contemporane, al cărei reprezentant e van Buuren de exemplu, care a şi fost la Cluj.
Alina Vigoniuc: Iti place van Buuren?
Oleg Garaz: Hahaha. Queen ascult şi nu mă mai pot opri. Gândindu-mă că, apărând pe la începutul anilor ’70, aceşti 4 băieţi practic au creat o lume, au creat o epocă. Foarte interesant că din tot şuvoiul acesta rămân ca nişte stânci de care se sparge tot valul acesta de producţie contemporană, rămân ca nişte referinţe care oricând revin (şi nu neapărat într-o idee nostalgică).
Mă declar fericită: În ultima vreme se ascultă mult Queen, mai ales după lansarea filmului „Bohemian Raphsody”, ceea ce înseamnă că de la manele ne mai putem întoarce la Queen.
Fragment din interviul realizat în emisiunea „Sens Unic” pe care o puteți asculta de luni până vineri, între orele 16.00 și 19:00.
Alina Vigoniuc/Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
