Imaginea Roșiei Montane este din ce în ce mai cenuşie
Roșia Montana
Articol editat de cristina.rusu, 6 februarie 2019, 10:09 / actualizat: 6 februarie 2019, 13:26
Roșia Montana
Articol editat de cristina.rusu, 6 februarie 2019, 10:09 / actualizat: 6 februarie 2019, 13:26
Cine vizitează azi Roşia Montană, găseşte un oraş fantomă: aproape nelocuit, cu clădiri în paragină şi străzi pustii. Scoaterea aurului, practicată de milenii aici, s-a blocat din cauza unei companii străine care a vrut să radă doi munţi din Apuseni pentru a exploata la suprafaţă resursele preţioase. Totul cu preţul distrugerii a kilometri şi kilometri de galerii romane, unice ca lungime în Europa.
După retragerea Gold Corporation lucrurile au rămas în coadă de peşte, iar nesiguranţa zilei de mâine i-a alungat pe ultimii locuitori din zonă.
Primarul Eugen Furdui priveşte cum odinioară falnicul Alburnus Maior se stinge sub ochii săi:
Ne confruntăm, bineînţeles, cu o depopulare accelerată a localităţii; deoarece, fără locuri de muncă, oamenii nu au ce face decât să-şi ia straiţa în spate şi să plece. Degeaba avem patrimoniu, degeaba avem resurse. În România, întotdeauna ce este mai important a fost pe ultimul loc: adică oamenii. Că dacă n-ar fi oamenii, pentru ce patrimoniu şi toate? La ultimul recensământ din 2012 aveam 2960 de locuitori. Dar practic în zonă nu mai sunt. Ei nu şi-au schimbat domiciliul, dar au plecat în ţări din Uniunea Europeană, ori în alte judeţe din ţară unde sunt locuri de muncă.
Vin de sărbători, când e animaţie şi e frumos în comună, apoi se întorc la locul lor de muncă. Din câte am înţeles, acum se lucrează şi la acea ordonanţă în care persoanele fizice din zona defavorizată care beneficiau de o reducere de impozit de 50% pe tot ce au – pe clădiri, pe mijloacele auto -, să plătească 100%. (Eugen Furdui)
Compania minieră a acţionat Statul Român la o instanţă din America, cerând despăgubiri de miliarde de dolari pentru că a fost împiedicată să extragă aurul Roşiei Montane. Sentinţa se va pronunţa prin 2020, spune vicepreşedintele Fundaţiei Culturale Roşia Montană.
Sorin Jurcă speră însă să aibă câştig de cauză Statul Român şi roşienii:
Acum este situaţia destul de ambiguă; există pe rol un proces la Washington, care se va finaliza în 2020. Cred că foarte multe lucruri vor depinde de acel proces. Sperăm să se tranşeze în favoarea statului acel proces şi Roşia Montană să aibă un alt destin, acela al dezvoltării turistice, al dezvoltării ecologice.
Aşteptăm ca sute de turişti, aşa cum de-a lungul anilor s-a întâmplat, să vină să viziteze şi să se bucure de ceea ce Roşia Montană are mai valoros decât aurul, patrimoniul.
În jur de 80% dintre proprietăţile care ar fi fost afectate de proiect au fost cumpărate de compania canadiană. Din păcate arată jalnic acele proprietăţi: după ce le-au cumpărat, le-au lăsat de izbelişte şi imaginea Roşiei este din ce în ce mai cenuşie din cauza acelor case care nu sunt restaurate, care arată pe zi ce trece mai rău. A venit şi iarna, iar câteva case s-au prăbuşit sub greutatea zăpezii. Şi asta ne dă o imagine destul de sumbră. (Sorin Jurcă)
Academicianul Ioan Piso, specialist în istoria antică, a fost campionul rezistenţei intelectualilor pentru salvarea Roşiei Montane. A rămas surprins când Statul Român a retras cererea de includere a obiectivului în patrimoniul UNESCO.
Dar are şi pentru aceasta o explicaţie:
Toată lumea academică cunoaşte Roşia Montană, anticul Alburnus Maior, datorită faptului că aici au fost găsite câteva zeci de tăbliţe cerate care constituie una dintre sursele dreptului roman. Iar dreptul roman este cea mai grozavă moştenire pe care Imperiul Roman a lăsat-o lumii moderne şi contemporane. Asta este şi explicaţia faptului că atunci când localitatea a fost în pericol, mii de specialişti din toată lumea au sărit în apărarea ei.
În 2002 de pildă 1038 de instituţii academice şi specialişti din întreaga lume au protestat. Numai în Cluj au ieşit la un moment dat 20.000 de oameni în apărarea Roşiei Montane. Au ieşit pur şi simplu pentru a apăra patrimoniul naţional şi pentru a apăra şi dreptul celor care se băteau pentru casa lor, pentru ograda lor, pentru biserica lor şi pentru cimitirul lor.
Este singurul caz cunoscut în istorie în care un stat refuză să i se înscrie un monument pe lista UNESCO. Asta a făcut guvernul Dăncilă anul trecut. Înscrierea ar fi însemnat că nimeni nu se mai putea atinge de acest monument, nimeni nu îl mai putea distruge. (Ioan Piso)
Pot să mă laud că am coborât şi eu în galeriile romane de la Alburnus Maior; şi sper ca şi copiii copiilor mei să o facă, pentru a fi mândri şi ei de inteligenţa şi priceperea străbunilor noştri, care ne-au lăsat tuturor o moştenire culturală inegalabilă.
Ovidiu Moldovan / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
De Ziua Internațională a Poeziei, șapte asociații clujene au pus la cale o petrecere așa cum merită din plin poezia. Întâlnirea...
O părticică din cultura gastronomică a Ardealului de acum 300 de ani a fost încapsulată în volumul Mâncarea Franciscanilor. Este o versiune...
O instalație din deșeuri reciclabile, în care au fost încapsulate personalități ale istoriei române, va reprezenta anul acesta România la...
Isteria asta nu vine de azi, de ieri, ci s-a acumulat în timp. Sunt multe probleme legate de felul în care funcționează politica și...