Cum să recunoşti rapid o relaţie toxică şi ce e de făcut într-o astfel de situaţie

Articol editat de Carmen Sas, 16 martie 2019, 06:00 / actualizat: 16 martie 2019, 7:49

Auzim, mai nou, vorbindu-se, de relaţiile toxice. Acele relaţii în care unul dintre parteneri obţine mult mai puţin decât investeşte. Când timpul petrecut alături de cel/cea care cu care ţi-ai promis să trăieşti până la adânci bătrâneţi este mai mult inexistent, când acesta nu mai are valoare sau devine încărcat de emoţii negative, fie cauţi acele aspecte ale vieţii de cuplu care pot fi îmbunătăţite şi revitalizezi relaţia, fie îţi vezi liniştit de drumul tău şi cauţi persoana cu care îţi vei da seama că merită să trăieşti până la sfârşitul veacului.

Dar haideţi să înţelegem, mai întâi, ce este o relaţie toxică. Doctorul în psihologie, Adela Moldovan, a acceptat să ne prezinte câteva semne ale acestui tip de relaţie.

Adela Moldovan: Este acea relaţie în care nevoile noastre nu sunt îndeplinite, în care suferim destul de mult din cauza acestor nevoi neîndeplinite, în care nu găsim calea pentru a ne îndeplini aceste nevoi dar căreia nici nu putem să-i punem punct. Dificultatea în aceste relaţii este că nu suntem obişnuiţi să ne gândim la nevoile noastre. În relaţie suntem foarte focalizaţi şi atenţi la celălalt: la ce face şi nu face el, la cum este, cum nu este şi cum ar trebui să fie el. Negândind în termenii aceştia, este foarte greu să ne înţelegem relaţiile, să ni le îmbunătăţim, să ne rezolvăm problemele din relaţii.

Carmen Sas: Cine este vinovat pentru această relaţie toxică: eu, pentru că nu comunic suficient de bine cu cel de lângă mine astfel încât acesta să înţeleagă ceea ce îmi doresc, el-că procedează la fel, dăm vina pe ceea ce am putea numi obişnuinţă, sau, poate, intervine lipsa interesului de a mai comunica cu celălalt, subînţelegând, fiecare, că celălalt ar trebui să ştie cum să se comporte?

Adela Moldovan: O relaţie toxică este întotdeauna rezultatul a ceea ce se întâmplă între noi doi: nu putem spune că este exclusiv vina unuia sau a celuilalt. De foarte multe ori, relaţia este toxică – şi continuă la acest nivel de toxicitate – tocmai pentru că niciunul dintre parteneri nu îli asumă responsabilitatea pentru ce poate face în relaţie şi dă vina pe celălalt pentru ceea ce nu merge bine. Nu îţi asumi responsabilitatea pentru a-mi comunica nevoile, pentru a-mi solicita într-un mod constructiv ceea ce îmi doresc în relaţie, pentru a pune punct dacă lucrurile chiar nu merg bine. O caracteristică a relaţiilor toxice este învinovăţirea şi un sentiment de neputinţă, de victimă blocată undeva.

Carmen Sas: În momentul în care încep să dau vina pe celălalt, în momentul în care încep să am gânduri sau emoţii negative în ce-l priveşte pe celălalt, nu este clar că este începutul unei relaţii care urmează să devină toxică?

Adela Moldovan: Nu neapărat. Învinovăţirea apare de foarte multe ori în relaţiile noastre. Depinde de frecvenţă, depinde de intensitatea cu care se manifestă. Contează dacă după acel moment de învinovăţire apare şi conştientizarea propriei contribuţii la o anumită situaţie şi apare şi o asumare a responsabilităţii în a rezolva. Atunci când fiecare dă vina pe celălalt şi nimeni nu face nimic pentru a schimba, când nimeni nu-şi asumă nimic, atunci avem începutul unei relaţii toxice.

Un alt semn este că ne simţim bine împreună atunci când nu este necesar să luăm decizii sau să construim ceva. De foarte multe ori găsim că în relaţiile toxice există o oarecare atracţie fizică, un sentiment de bine în a fi împreună, însă orice decizie încercăm să luăm cu privire la viaţa noastră, cu privire la ce ar trebui să facem, este o sursă de conflict.

Apoi faptul că acel conflict nu este urmat de rezolvarea unei probleme ci de adâncirea într-o stare emoţională negativă, într-o lipsă de speranţă care ne răneşte e un alt semn. E important să facem diferenţa între nişte sentimente pe care adesea le avem în raport cu cei din viaţa noastră (indiferent că ne sunt parteneri, părinţi, copii, prieteni), care sunt neplăcute pe moment, dar apoi înţelegem ceva din acea situaţie şi rezolvăm, şi acele sentimente negative care reprezintă nişte activări ale unor puncte extrem de vulnerabile din fiinţa noastră.

Pretextele pe care le găseşti pentru a nu ieşi dintr-o astfel de relaţie sunt mai multe. Pot avea legătură cu condiţia de viaţă: te lamentezi într-o relaţie care nu funcţionează, unde lucrurile nu merg bine, dar nu faci nimic pentru a îmbunătăţi relaţia. Acest lucru nu face decât să-ţi adâncească sentimentul de neputinţă personală, de deprimare.

Sigur că aflându-te într-o astfel de stare, fiecare partener îl potenţează pe celălalt într-un sentiment din ce în ce mai profund de nefericire.

Carmen Sas: E greu de crezut că se poate schimba ceva, astfel încât acel cuplu să funcţioneze din nou. Ce putem face pentru a ieşi dintr-o relaţie toxică?

Adela Moldovan: De foarte multe ori este extrem de dificil să ieşi dintr-o relaţie toxică fără ajutor, fie că vorbim de ajutorul prietenilor, al familiei, sau un ajutor specializat. De cele mai multe ori într-o relaţie toxică nu vedem foarte bine ce se întâmplă. Avem nevoie în primul rând să facem un pas în spate şi să privim ceea ce se întâmplă cu noi în această relaţie, cum arată relaţia noastră. Dar avem nevoie să privim nu cu acei ochelari ai învinovăţirii (pentru că acolo nu vedem lucrurile clar), ci cu o curiozitate. De aceea de multe ori într-o relaţie toxică trebuie să iei puţină distanţă, în aşa fel încât celălalt să nu te mai rănească. Distanţa aceasta poate fi fizică sau temporală. Apoi să te uiţi la tine, la relaţia ta, să încerci să vezi dacă găseşti în celălalt un partener de discuţie, pentru a împărtăşi ceea ce tu vezi în relaţia asta, dar şi ceea ce vede el în relaţie. Abia după aceea se va vedea dacă se va putea rezolva ceva, dacă se poate face ceva ca lucrurile să meargă.

Mă gândesc la câteva lucruri pe care aş putea să le fac, să le schimb. Însă de multe ori nu este suficient ceea ce pot să fac eu într-o relaţie: oglinda în care îmi văd relaţia îl include, obligatoriu, şi pe celălalt. Eu pot să-i spun partenerului meu de ce am nevoie de la el în relaţie, dar şi el trebuie să-şi asume responsabilitatea.

Noi trăim în relaţii pentru că avem nişte nevoi pe care nu ni le putem îndeplini singuri. De multe ori partenerii consideră că se cunosc bine, dar de fapt nu se cunosc atât de bine. Fiecare avem cele mai bune intenţii, dăm ce e mai bun din noi, dar nu îl cunoaştem pe celălalt.

A oferi partenerului ce are nevoie e dificil, dar e ceea ce ne dezvoltă de fapt. Şi dacă reuşim să privim acest lucru ca pe o provocare de autodezvoltare, vom fi mai dispuşi să muncim cu noi înşine.

Ce concluzii putem trage, fiecare dintre noi?

Uneori putem trece cu vederea anumite comportamente ale partenerului care nu ne fac plăcere, care ne deranjează sau ne rănesc şi, considerându-le abateri minore de la scara noastră de valori şi de aşteptări, putem să nu le dăm importanţă. De cele mai multe ori, însă, când schimbările acestea ne creează frustrări, suferinţă sau stări proaste pentru o mai lungă perioadă de timp, e mai bine să renunţi la acel partener toxic.

Şi apoi, să îţi doreşti şi să îţi propui să fii fericit!

Carmen Sas / Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.