Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim, recomandarea bibliotecarului: Două volume de proză scurtă de la doi autori români

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce mai citim, recomandarea bibliotecarului: Două volume de proză scurtă de la doi autori români

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 martie 2019, 06:00

Misterul mașinuțelor chinezești este o colecţie de patruzeci de povestiri și tot atîtea episoade din viața unui scriitor, care se pot citi asemenea unor capitole de roman, în care memoria, ficțiunea, nostalgia și suferința se completează pentru a forma un univers cu tot felul de creaturi, când blânde, când fioroase, când amuzante, când melancolice, când protectoare, când reci, când pur și simplu ciudate.

Este un volum cu iz de nostalgie și tristețe, care cuprinde proze scurte despre copilărie și adolescență, despre felul în care naratorul se maturizează, totul spus din perspectiva bărbatului ajuns la vârsta de 40 de ani, îşi retrăieşte, scriind, propria copilărie petrecută în decorul sordid al ultimului deceniu comunist.
Căci nu atît mulţimea de întîmplări comice şi de «faze» sînt partea cea mai intensă a cărţii, ci căutarea obsedantă a vechilor traume din propria biografie, atîta vreme refulate, prin care autorul îşi citeşte, ca-n liniile din palmă, viaţa actuală. Florin Irimia nu caută copilul pierdut, ci, prin el, se caută pe sine însuşi.
O întîmplare de o mare cruzime, cea a descoperirii de către copil a jucăriilor care nu erau pentru el, îl aduce-n lumină pe tată, marele histrion al cărţii, cel care schimbă măşti şi femei foarte ușor. Ei sînt cu adevărat eroii «misterelor» lui Florin Irimia, drama divorţului părinţilor e adevărata miză, de o tristeţe de multe ori insuportabilă, a cărţii sale.

Florin Irimia

Nostalgia din carte, se întrevede, printre rânduri, și clipele frumoase din trecutul petrecut în ultimii ani din comunism și în primii ani de după, când nu exista responsabilitate și, prin urmare, nici prea multe griji. Cele mai frumoase momente par cele de după 1989, când există libertatea care i-a permis celor descriși să aibe blugi, să asculte muzică rock, să fumeze, să bea sau să plece în primele excursii în Occident, cu alte cuvinte să fie rebeli, așa cum au fost mulți dintre cei care au trăit adolescența în capitalismul sălbatic.
În schimb, multe din povestiri au o nuanță inconfundabilă de tristețe și de suferință, fie privind trecutul – divorțul părinților, bolile bunicilor, lipsa statorniciei din copilărie, timiditatea înnăscută și alte suferințe –, fie privind prezentul, care pare a fi o continuare în planul sensibilității a celor întâmplate demult și acum puse pe o coală de hârtie. Viziunea naratorului asupra lumii, asupra evenimentelor care i-au populat viața este una destul de pesimistă, tristă și tragică. Chiar dacă unele povestiri sunt de-a dreptul amuzante sau conțin nuanțe hazlii, la finalul celor mai multe dintre acestea există o concluzie bruscă care ne dă fiori și ne face să ne întrebăm unde va ajunge acest personaj, dacă este doar lipsit de optimism, depresiv sau este doar un om foarte singur.

Misterul mașinuțelor chinezești, povestirea care dă titlul volumului, este desprinsă din această tristețe a naratorului, care, în copilărie, fiind pasionat de cotrobăirea prin toate cotloanele casei, dar mai ales în debaraua magică și în sertarele bibliotecii, descoperă câteva mașinuțe chinezești, cu tot felul de funcții aproape neverosimile în acea perioadă. Le lasă foarte atent în același loc, pentru că tocmai veneau Moșii Nicolae, apoi Gerilă, dar și ziua lui de naștere. E o ultimă răbufnire a inocenței, pentru ca apoi să descopere că Moșul nu există, iar jucăriile nu au ajuns niciodată la el.

Chipurile părinților se regăsesc în aproape fiecare proză. Dintre cei doi părinți, mama ocupă locul central, pentru că tatăl a iubit mai mult viața și s-a plimbat din căsnicie în căsnicie, în vreme ce de ea a fost mai mereu separat, fie de câteva străzi, fie de mii de kilometri, iar pierderea ei este ireparabilă.

Volumul evoluează cumva cronologic, de la primele momente ale unui apartament nou sau prânzurile la care copiii erau aproape obligați să doarmă până la sentimentele finale ale omului matur, care simte tot mai presant gândul că s-a născut în țara greșită, trecând prin tot felul de întâmplări ale copilăriei și adolescenței, primele săruturi, băutele cu prietenii, taberele școlare și nemții veniți în concediu la Marea Neagră. Toate fac un tot unitar, care reprezintă o parte importantă a vieții naratorului, dar și o oglindă a vieții majorității copiilor din generația născută undeva la finalul anilor ’70.
Epilogul volumului rezumă tema centrală: oare cum ar fi fost dacă totul ar fi fost altfel?
Misterul mașinuțelor chinezești și alte povestiri îl confirmă pe Florin Irimia ca un prozator foarte talentat, care își aduce în fața cititorului și imaginația, dar și mare parte din gândurile și sentimentele sale.

După mai multe apariții editoriale, precum și semnarea unor proze scurte în diferite antologii, Florin Iaru revine cu un volum de proze minimaliste de-o precizie lexicală și poetică minunate.

Sînii verzi, un titlu suprarealist, o proză revigorantă pe planul nostru geografic literar.
Este impresionantă diversitatea de stiluri şi abordări. Aproape fiecare dintre povestiri este diferită de celelalte.
Fiecare din scurtele povestiri care alcătuiesc volumul, 53 la număr plus încă 3 grupate separat, la sfârşit, sub titlul Amintiri, creionează din câteva fraze un mic univers, un personaj, relaţiile sale cu alte personaje şi cu lumea din jur, trăirile, visele, coşmarurile, acţiunile în lumea reală şi transbordările în cea imaginară. Totul cu o economie de mijloace în care se simte mâna poetului, drămuirea fiecărui cuvânt şi mlăduirea fiecărei fraze. Majoritatea povestirilor au în jur de două pagini, câteva sunt mai scurte, câteva sunt mai lungi, dar fiecare dintre ele construieşte o lume sau înmagazinează în puţinele cuvinte o frântură din lumile noastre – reale şi imaginare.

Florin Iaru

Aproape fiecare dintre povestiri este diferită de celelalte. Trăsătura comună cea mai vizibilă este amplasarea în lumea românească contemporană, cel puţin atâta vreme cât ne aflăm în spaţiul realului. Excepţie fac cele trei povestiri din capitolul de Amintiri care ne trimit în România anilor 60 şi 70, perioada adolescenţei şi tinereţii autorului.
În rest, eroii sau eroinele fie nu au nume, fie au nume generice, ei şi ele ar putea fi oricare dintre locuitorii României de azi, cu trăirile, visele şi coşmarurile noastre.

Fantasticul intră de multe ori în lumea noastră şi a personajelor, o face pe nesimţite, dar atunci când efectele se văd ele pot fi zguduitoare.
Banalul se întâlneşte cu fantasticul, cuvintele au puterea de a descrie ad literam ceea ce sugerează metaforele. În Audele, personajul cu puteri supranaturale se încadrează firesc în farsă comică-politică. În Mama electrică, suntem în teritoriul povestirilor gotice, relatate din perspectiva copiilor. Păpuşi vii contruieşte imaginea inedită a unui sat fetişist. Una dintre cele mai scurte povestiri – Ultimul singuratic include un joc între autor şi cititor, un joc nedecis între realitate şi imaginaţie.

O altă categorie este cea a dramelor sentimentale, care nu s-au schimbat prea multe în spaţiul romantic românesc, doar limbajul este astăzi altul, mult mai vulgar, precum limba română a secolului 21. Bărbatul unei femei sau Andrei cel îndrăgostit de Andreea din Ascuns sunt bărbaţi cu o inocenţa venită din alt secol. Mulţi bărbaţi vor simpatiza cu suferinţele eroului din Două cuvinte. Multe femei se vor identifica cu Lena, eroina din Băiatu’ lu’ mama.

Marius Chivu, spune despre carte: Cu aceeaşi vervă, economie şi exactitate lexicală (frazele au o precizie şi o cadenţă de bisturiu narativ), Florin Iaru oferă o mică panoramă de ficţiuni ingenioase, exersate în mai multe registre, de la realismul comic şi anecdote fals-moralizatoare, la un horror & fantasy, dar întotdeauna cu un twist stilistic. Comic-parodice, «crude şi insolite», scandaloase şi morbide, povestirile lui Florin Iaru, deşi, prin forţa restrînsă a textului, schematice din punctul de vedere al psihologiei personajelor, sînt atipice şi vin în contra unui orizont de aşteptare nu doar ficţional, dar şi moral.

 

Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj

Rodica Uifalean

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 6 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea librarului

Găsiți mai jos atât literatură, cât și titluri de non-ficțiune. Sperăm să vă inspire.   Ochii Monei, Thomas Schlesser, editura...

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 29 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Emily Gerard (1849-1908), s-a născut la Chesters, o moșie din regiunea Scottish Borders, într-o familie de mici nobili scoțieni, în care...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim? duminică, 22 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 

Pentru toți copiii din anii ’80, în spatele blocului începea o lume în sine, cu jocuri, prietenii și reguli proprii.   În spatele...

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Ce mai citim? duminică, 15 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun

Nu pot să-ncep altfel decât mărturisindu-vă deschis că mi-a fost dor de rubrica aceasta, așa că bine v-am regăsit!   Vin astăzi spre...

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Ce mai citim? duminică, 30 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră

A venit vacanța și iată că ne trimite și pe noi într-una dintre țările preferate ca destinație de vară, Grecia. Dar nu cum ne-am aștepta,...

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră
Ce mai citim? duminică, 23 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Tatiana Niculescu, cunoscută pentru abilitățile ei de narator și cercetător, reușește să aducă la viață povestea unui om de cultură care...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 16 iunie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Gonçalo M. Tavares este autorul unei vaste opere care este tradusă în peste cincizeci de țări. În noua sa carte București-Budapesta:...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 9 iunie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea editorului

Cum prima mea recomandare de lectură de anul se încheia, practic, cu un soi de promisiune, mi-am propus ca astăzi s-o și duc la îndeplinire. Vă...

Ce mai citim: Recomandarea editorului