Prima pagină » Campanii » Incluziv » [AUDIO] Incluziv: Cum trăiesc persoanele cu dizabilităţi mentale în Grecia?

[AUDIO] Incluziv: Cum trăiesc persoanele cu dizabilităţi mentale în Grecia?

Articol editat de cristina.rusu, 2 aprilie 2019, 12:14

Athina Frangouli este un pionier al dezinstituţionalizării sistemului psihiatric din Grecia. În prezent, este lider al Social Firms Europe, o organizaţie care sprijină întreprinderile sociale ce oferă locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi sau provenite din medii defavorizate.

Fiind săptămâna dedicată conştientizării problemelor legate de sănătatea mintală, am stat de vorbă cu Athina Frangouli despre cum relaţionează societatea din Grecia faţă de persoanele cu dizabilităţi mentale:

Andrea Nagy: Cum trăiesc persoanele cu dizabilităţi mentale în Grecia?

Athina Frangouli: Mai demult aveam spitale clasice de psihiatrie, unde cei care aveau probleme, ori aveau o criză erau internaţi. Aveam în jur de 7 instituţii de acest gen în Grecia, iar condiţiile din acestea nu erau grozave. S-a ajuns într-un punct, prin anii ’80, în care nu doar cei care lucrau în aceste spitale (doctori, profesori, asociaţii), dar şi societatea în general să ceară o reformă a sistemului psihiatric.

Andrea Nagy: Este extraordinar că aţi menţionat şi societatea. Când vorbim de o reformă generală a sistemului, una dintre părţile cele mai dificile este să convingi societatea; pentru că persoanele cu dizabilităţi mentale sunt doar o minoritate în populaţia generală.

Athina Frangouli: Norocul nostru a fost prezenţa profesorului Sakelaropulos, o persoană cu adevărat carismatică. Întors de la studii din Franţa, acesta a dorit să contribuie la o schimbare a mentalităţii. Prima lui problemă a fost cum să abordeze societatea: cum să-i faci pe oameni să înţeleagă că persoanele care-şi trăiesc viaţa izolaţi în spitale trebuie să se întoarcă acasă, să trăiască alături de familie şi prieteni. A început să lucreze la nivel local.

De multe ori oamenii implicaţi erau cunoscuţi în comunităţile lor: de către cei cu care au fost la şcoală, de prieteni şi vecini. Şi aşa, era mai uşor să fie reprimiţi în comunitate. M-am numărat printre colaboratorii lui şi pot să spun că am profitat din plin de această caracteristică de familiaritate a societăţii greceşti.

Andrea Nagy: Spitalele de psihiatrie au fost aşadar închise, ori continuă să funcţioneze ca un cadru de sprijin?

Athina Frangouli: S-au închis, cu excepţia a trei: două din Atena şi unul din Tesalonic. Iar cei din Tesalonic încearcă să treacă la un sistem un pic mai deschis. Avem centre comunitare pentru sănătate mintală, pentru cei care părăsesc instituţiile de psihiatrie. Avem apoi o serie de apartamente protejate, iar din 1999 am dezvoltat întreprinderi sociale pentru angajarea celor cu dizabilităţi mentale.

Încercăm să integrăm aceste întreprinderi pe piaţa liberă, oferind servicii care lipsesc într-o comunitate. De exemplu, într-o localitate nu era niciun magazin care să vândă produse verzi. Aşa că am înfiinţat un asemenea magazin. Într-o zonă turistică, cum ar fi Grecia Centrală şi Delphi, am început să oferim servicii de turism alternativ; asta însemnând că oamenii vor veni nu doar pentru a vedea comorile arheologice, dar şi să intre în contact cu frumuseţea naturală a zonei, cu mâncărurile locale, cu filosofia locală de viaţă.

Andrea Nagy: Când vorbim despre măsurile care ar putea ajuta persoanele cu dizabilităţi mentale, tocmai aceasta este problema: se vorbeşte foarte mult şi se face foarte puţin. Care ar fi acele măsuri reale care ar îmbunătăţi viaţa celor cu dizabilităţi mentale?

Athina Frangouli: Trebuie ca personalul care lucrează cu aceste persoane să ştie să recunoască nevoile lor, să stabilească un punct de comunicare; pornind de aici, persoanele să fie ajutate să intre în contact cu familiile lor. În final, trebuie să fie organizate activităţi sportive, culturale, de relaxare, ca aceste persoane să înveţe să se mişte mai liber şi să dezvolte din nou capacitatea de a se susţine singure. De exemplu cum să se îmbrace, cum să iasă în oraş la cumpărături, cum să intre în contact şi să dezvolte o relaţie de prietenie.

Este un proces foarte lung, dar deocamdată putem spune că avem rezultate pozitive.