[AUDIO] Raluca Petruș: Vreau să ajung la Jocurile Olimpice, acesta este visul meu
Articol editat de cristina.rusu, 3 aprilie 2019, 06:00 / actualizat: 3 aprilie 2019, 10:37
Articol editat de cristina.rusu, 3 aprilie 2019, 06:00 / actualizat: 3 aprilie 2019, 10:37
Provine dintr-o familie de handbalişti, astfel că, aşa cum spune zicala “aşchia nu sare departe de trunchi“, tânăra handbalistă clujeancă Raluca Petruş a urmat la rândul său acest sport.
Actualmente joacă în echipa de handbal U Cluj şi visează să ajungă la jocurile olimpice de anul viitor.
Ce presupune sportul de performanţă la nivel profesionist a aflat Dan Izvoreanu de la Raluca Petruş:
Dan Izvoreanu: Când ai început să practici handbalul?
Raluca Petruş: Mama mea a fost antrenoare, la fel şi tatăl meu; şi am început handbalul din burta ei, ca să zic aşa. Dar de performanţă, din clasa a VII-a, deci pe la 13 ani.
Dan Izvoreanu: Dorinţa de a juca handbal a venit de la tine sau te-au îndrumat părinţii?
Raluca Petruş: Nu m-au îndrumat. Am făcut mai multe sporturi înainte să practic handbal şi eu am decis că vreau să mă axez pe acest sport în continuare. Părinţii m-au susţinut, mama mi-a fost prima antrenoare.
Dan Izvoreanu: În paralel cu sportul tu ai continuat studiile, sportul nu te-a împiedicat să înveţi bine.
Raluca Petruş: Pe primul loc a fost mereu şcoala, iar sportul pe al doilea loc. Acum sunt la Facultatea de Psihologie, în anul II. Pentru mine este foarte important să studiez mai departe.
Dan Izvoreanu: Îţi mai rămâne timp liber pe lângă sport şi şcoală?
Raluca Petruş: Aceste două îmi cam ocupă timpul, dar sunt nişte sacrificii care merită pe viitor, zic eu. Până la urmă îmi găsesc timp şi pentru mine, desigur.
Dan Izvoreanu: Antrenamentele sunt zilnice la echipa voastră?
Raluca Petruş: Da, sunt zilnice (uneori chiar câte două pe zi).
Dan Izvoreanu: Când ai intrat în echipa Universitatea Cluj?
Raluca Petruş: La vârsta de 15-16 ani. A fost foarte emoţionant, am venit aşa încrezătoare! De 4 ani joc la Universitatea.
Dan Izvoreanu: Care a fost cea mai mare performanţă a ta, cu această echipă?
Raluca Petruş: Din păcate în ultimii ani am tot sperat să nu retrogradăm, anul trecut ne-am salvat ca prin minune, ca să zic aşa. Acum suntem pe locul 12 (este şi acum o situaţie foarte delicată, dar mai sunt meciuri de jucat şi sper să nu retrogradăm).
Dan Izvoreanu: Ce poziţie ai în echipa de handbal?
Raluca Petruş: La linia de 9 metri.
Dan Izvoreanu: Cum se aleg locurile în echipă?
Raluca Petruş: Depinde şi de statura pe care o ai, dar şi de forţă (care desigur că se dezvoltă în timp). De exemplu dacă eşti mai mic de statură joci extremă, dacă eşti mai solid, pivot. Ca şi portar nu ştiu, bănuiesc că trebuie să nu-ţi fie frică de mingi.
Dan Izvoreanu: Mai practici şi alte sporturi în afară de handbal?
Raluca Petruş: Vara mă mai duc să joc baschet în parc, dar şi badminton.
Dan Izvoreanu: Pe lângă antrenamentul propriu-zis de handbal mai trebuie să faceţi şi altă pregătire?
Raluca Petruş: Trebuie să facem pregătire fizică la sala de forţă sau pe stadion.
Dan Izvoreanu: Care este cel mai mare obiectiv al tău, visul tău ascuns în ceea ce priveşte handbalul?
Raluca Petruş: Vreau să ajung la Jocurile Olimpice, acesta este visul meu. Sunt luată în echipa naţională, dar sunt lot B; dar desigur că pot să ajung în lotul A dacă joc bine şi mă pregătesc în continuare.
Dan Izvoreanu: După ce termini facultatea, te gândeşti şi la o carieră în psihologie?
Raluca Petruş: Vreau să devin psiholog sportiv. Pentru că fac şi handbal, ştiu anumite trăiri pe care le au sportivii; şi sper să pot să-i ajut.
Dan Izvoreanu: Acum lucraţi cu psiholog?
Raluca Petruş: Am avut sezonul acesta, dar nu mai este momentan.
Dan Izvoreanu: Este opţional pentru o echipă să lucreze cu un psiholog, sau este obligatoriu?
Raluca Petruş: Este o opţiune la noi în România să existe psihologi sportivi la fiecare echipă. Eu consider că este ceva foarte important: dacă ai psihicul tare, poţi să reuşeşti în cariera de sportiv.
Dan Izvoreanu: Pentru un sportiv cum eşti tu, care este cea mai mare extravaganţă pe care poate să şi-o permită în timpul liber?
Raluca Petruş: Sincer, pentru mine este să mănânc ceva ce nu prea am voie. Mie-mi plac foarte mult dulciurile şi nu prea am voie să le mănânc.
Dan Izvoreanu: Pentru părinţii care au un copil care-şi doreşte să facă sport de performanţă, e un efort mare să susţină copilul?
Raluca Petruş: Este un efort, dar eu aş încuraja părinţii să-şi dea copiii să facă sport. Orice fel de sport este foarte important şi sănătos. Mulţi părinţi nu îşi dau copiii la sport pentru că vor să-i ducă la şcoală şi consideră că astfel nu vor mai avea rezultate bune. Dar nu este aşa, poţi să le faci pe amândouă. Şi nu este neapărat să faci sport de performanţă: important este să faci mişcare. Din punct de vedere financiar, diferă de la caz la caz. Sporturile individuale sunt mai costisitoare decât cele în echipă.
Dan Izvoreanu: Faptul că faci sport şi faci parte dintr-o echipă, cum crezi că te schimbă ca om?
Raluca Petruş: Pe mine m-a schimbat foarte mult (în bine, desigur). M-a făcut să văd lumea altfel: poţi să călătoreşti, să explorezi anumite ţări. Este frumos, e o viaţă extraordinară, chiar dacă faci sacrificii (de 6 ani nu am mai avut o vară liberă). Faptul că eşti acolo te face să te simţi important, să ai încredere în tine, te maturizează.
Dan Izvoreanu / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.