Prima pagină » Reportaje » [AUDIO] Un clujean a ajuns unul dintre cei mai buni maratoniști din Spania

[AUDIO] Un clujean a ajuns unul dintre cei mai buni maratoniști din Spania

Dan Izvoreanu: Tu trăieşti în Spania; cum se întâmplă că alergi totuşi şi în România?

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 5 aprilie 2019, 06:00 / actualizat: 5 aprilie 2019, 8:20

Raul Butaci: Eu am început activitatea sportivă în România. Am plecat în Spania la 16-17 ani. Făceam atletism de foarte mic, am început de la 10-12 ani. Am continuat un pic atletismul în Spania, dar am abandonat pe motive de studiu. De vreo 5-6 ani am revenit la sport.

Dan Izvoreanu: În Spania ai participat la câteva competiţii importante de alergare montană, pe unele le-ai şi câştigat. Vorbeşte-ne un pic despre participarea ta la aceste competiţii.

Raul Butaci: De câţiva ani particip la curse. Pe nivel sportiv montan cred că Spania e prima ţară din lume; şi dacă eşti bun în Spania, eşti bun în toate locurile. În ultimii 2-3 ani, dintre primii 10 alergători, 6 sunt spanioli. Eu am făcut curse variate, de la maratoane, dar şi o cursă de 110 km, care în Spania e cursa cea mai importantă de ultradistanţă. Am terminat pe locul 5, din peste 1000 de alergători înscrişi. Din păcate nu pot să mă dedic 100% sportului, pentru că e foarte greu să trăieşti din sport, mai ales în Spania, unde sunt atâţia alergători buni! Încerc să împac cât pot de bine munca cu sportul şi cred că pot să fiu mulţumit de rezultatele pe care le am.

Această prezentare necesită JavaScript.

Andrea Nagy: Clima din Spania e prielnică pentru alergare?

Raul Butaci: E cam cald. O mare perioadă a anului alergi la peste 30 de grade. Trebuie să ai grijă să te hidratezi bine, pentru că altfel începi să pierzi săruri şi vei avea crampe. Dar trebuie să te adaptezi. Mai ales că eu stau într-o zonă unde nu este foarte multă pădure, nu ai umbră, nu se compară cu pădurile pe care le avem aici.

Dan Izvoreanu: Ai plecat în Spania să fii alergător acolo?

Raul Butaci: Părinţii mei au trebuit să plece în Spania pentru muncă. Eu le-am spus că singurul lucru pe care îl vreau, dacă mă duc în Spania, e să-mi caut un club, să continui sportul pe care îl făceam aici, atletismul. Când am ajuns acolo, a doua zi eram deja înscris la un club de atletism. Nu a fost rău, am avut rezultate destul de bune; dar când ajungi la vârsta de 19-20 de ani, când intri în zona profesională – să trăieşti din sport -, ca să rămâi la un nivel ridicat trebuie să alergi. Ori lucri, ori alergi; şi eu a trebuit să aleg munca.

Dan Izvoreanu: Ai calculat vreodată câţi km ai alergat până acum?

Raul Butaci: Nu, dar sunt foarte mulţi! Şi sigur că nu sunt printre alergătorii care fac cei mai mulţi km, pentru că nu am timpul necesar.Eu sunt de părere că nu e foarte necesar să alergi în fiecare zi 20-30 km: pentru mine contează mai mult calitatea, nu volumul.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dan Izvoreanu: Ce ţinteşti în acest an 2019, unde îţi propui să participi?

Raul Butaci: Anul 2019 a început un pic cam greu, pentru că am terminat sezonul foarte târziu anul trecut şi acum încerc să intru în ritm. Prima cursă este aici în România şi este foarte importantă, pentru că-mi dă clasificarea pentru a participa cu echipa României la Mondial. După aceea, în mai voi merge în Franţa la o cursă de 50 km, în iunie în Italia la o cursă de 30 km. Anul acesta au încercat, cred, să reducă un pic kilometrii. Dacă sunt mai mulţi km, recuperarea e mult mai grea; şi atunci, mulţi alergători nu puteau să participe la mai multe competiţii una după alta.
Printre altele organizez şi eu o cursă, cu 600 de alergători. Sper totuşi să vin mult mai des în România, pentru că am mai văzut munţi; dar ca şi aici, puţini!