Prima pagină » Campanii » Filmul de weekend » Filmul de weekend: Dumbo

Filmul de weekend: Dumbo

Originalul Dumbo a fost realizat în 1941 și a primit un premiu Oscar dar și marele premiu de la Cannes în 1947.
Rămâne în istorie pentru o scenă suprarealistă cu elefanți colorați și dansatori, pentru gingășie, emoție și mesajul foarte puternic la acea vreme: nu contează că ești diferit, sigur ai un talent special și prieteni care să te ajute să îl scoți la lumină.
Tim Burton, regizorul noului Dumbo, are o carieră impresionantă și o listă lungă de filme pe care le-a regizat și produs, printre care ”Charlie și fabrica de ciocolată”, ”Batman” sau ”Alice în Țara Minunilor”.
Părea să fie alegerea perfectă pentru noul Dumbo, dat fiind că se cunoaște slăbiciunea sa pentru personaje marginale, neînțelese, care își păstrează optimismul în ciuda împrejurărilor întunecoase în care se găsesc.
Ce a reușit cu noul Dumbo? Șoricelul, cel mai bun prieten al elefantului în varianta originală, nu mai apare acum deloc. El este înlocuit de doi copii, un băiat și o fată, rămași orfani de curând. Dispar și ciorile amuzante, iar elefanții dansatori sunt doar sugerați scurt printr-o scenă cu baloane de săpun.
Nu prea înțelegem cum a căpătat Dumbo curaj să zboare și de ce are nevoie de o pană pe care să o țină cu trompa atunci când se avântă în văzduh.
Scenele dintre Dumbo și mama sa sunt aproape la fel de emoționante ca în filmul original. Atmosfera din circul unde se naște Dumbo este chiar reușită, cu o cromatică aparte.
Un alt mare plus este că, spre deosebire de alte filme asemănătoare, Dumbo reușește să păstreze un ton firesc, fără să fie excesiv de didactic și fără să pedaleze pe temele predilecte acum la Hollywood. Nu simți că ești manipulat, presat cu tot dinadinsul să aderi la o cauză sau să dai filmului dreptate.
Realizat pe calculator, Dumbo are niște splendizi ochi albaștri, care îți smulg niște lacrimi involuntare, și putem spune că este un munte de drăgălășenie.
Dar plusurile filmului se cam opresc aici.
Distribuția este formată din Danny DeVito, Colin Farrell și Michel Keaton, dar parcă le lipsește tuturor vlaga și entuziasmul.
Sunt momente când povestea șchioapătă, trenează, plictisește.
Însă per total are intenții bune, așa că n-o să spun categoric că nu merită văzut. Originalul rămâne însă de departe mai reușit, mai emoționant și mai uman. Deși personajul principal este un elefant cu ochi albaștri și urechi mari și pleoștite.