Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Articol editat de cristina.rusu, 21 aprilie 2019, 06:00 / actualizat: 21 aprilie 2019, 7:38

Carmen Firan s-a stabilit în New York de 18 ani, timp în care și-a făcut o idee despre traiul într-o țară străină, despre pericolele sau efectele imigrației, despre felul în care un om stabilit în străinătate simte nostalgia pentru țara natală. Toate aceste idei s-au materializat în Umbra pierdută, un roman al imigrației românești din America.

Fred și Mimi au ajuns la New York înainte de 1989, fiind refugiați din calea comunismului. El a fost un scriitor de succes pe vremea lui Ceaușescu, reușind să publice câteva romane care au prins la public și care au scăpat, după corecturi succesive, de cenzură. Ea a fost balerină și era în exil la Paris. Acolo s-au întâlnit și au plecat spre New York, unde sperau să continue să facă ceea ce știau, el încercând să scrie o nouă carte, cu care să uimească Occidentul, ea încercând să dea probe pentru teatrele de revistă.

Încercările lor și reușita financiară ocupă o mare parte din carte, prin intermediul câtorva flash-back-uri ale lui Fred, ajuns spre bătrânețe, răpus de depresie și problemele psihice. O parte consistentă, cu accente de aventură și suspans, cu bune și rele, cu viață sexuală vibrantă și multe reușite. Două lucruri răzbat din această poveste de familie a unor emigranți stabiliți în America. În primul rând, felul în care este descrisă țara în care au ajuns din perspectiva unor români, în locul în care cu greu te poți adapta: o țară amestecată și complexă, cu multe calități, dar și lucruri care nu ni se par așa de seducătoare; o lume directă, aparent nepăsătoare, în care nu contează prea mult complexitatea și personalitatea umană, cât nefirescul, ineditul și ținta; o lume plină de succese neverosimile, sunt foarte mulți bani în jur, iar cei care îi dețin îi cheltuie pe diete, creme împotriva îmbătrânirii și insulițe exotice.

În al doilea rând, vorbim de felul în care se poate adapta un român la această sălbăticie și la diferențele enorme care există și existau între America capitalistă și România comunistă. Pentru Mimi, greutățile au trecut rapid și s-au transformat în succes, după ce cade într-un restaurant și primește compensație, în urma unui proces tipic american, 600.000 de dolari, pe care îi va multiplica în milioane.

Pentru Fred totul însă e complicat, pentru că el nu este deloc practic, este un scriitor visător îndrăgostit de soția sa și de cărțile pe care le-a scris. Pentru el, America nu va fi niciodată ”tărâmul tuturor posibilităților”, tocmai pentru că nu poate răzbate dincolo de cărțile publicate acasă și de tematica lor. Fred are nevoie de o atmosferă încrâncenată, de cenzură și critici duri pentru a crea ceva cu adevărat semnificativ, dar America vrea altceva.

De aici pleacă o altă idee a cărții: condiția scriitorului și despre felul în care acesta privește lumea literară, fie că vorbim de cea din comunism, de cea din America sau chiar cea din România prezentului. Descoperim răspunsuri la una dintre întrebările volumului: Cum se simte un scriitor român cu oarecare succes în România comunistă după ce nu reușește să mai scrie nimic notabil ca imigrant?

Dar adevăratul răspuns vine spre finalul vieții, cel în care viața sa pendulează între certurile cu Mimi, soția devenită o afaceristă feroce și o americancă get-beget, măcar din punct de vedere al adaptării la societatea consumeristă, vizitele la prietenul său, Jim, singurul care-l mai acceptă și vizitele dese la medici, pentru a descoperi cauzele durerilor de cap și insomniilor. Până la urmă, e vorba de depresie, boala unei jumătăți de populație în America, țară care se îndoapă cu somnifere și antidepresive. Dar depresia lui nu este una inventată, ci depresia neadaptării, a comercialului și mondenității americane, pe care nu le-a acceptat cu adevărat niciodată. Să fie și depresie cauzată de depărtarea de țara natală, o nostalgie care se ivește în rândul majorității celor plecați? Greu de spus.

Umbra pierdută este un roman al nostalgiilor, dar și al unei lumi care-i primește pe toți, dar nu-i ajută decât pe cei adaptați la realitatea zilei. Nu este o lume pentru visători sau învinși, nici pentru cei ce vor să rămână intacți moral, să nu facă compromisuri și să-și vadă de arta lor. Prietenii lui Fred sunt ori neadaptați geniali care au reușit tocmai pentru că sunt exotici și oamenilor le place uneori ce nu înțeleg, ori ratați geniali, care se aseamănă cu cei dintâi, dar au avut mai puțin noroc sau au ajuns prea târziu într-un loc. Fred însuși e unul dintre ei și povestea lui este cu atât mai înduioșătoare cu cât ne dăm seama, din ședințele lui de terapie, că el înțelege foarte bine ce i se întâmplă, dar nu se poate opune. Cartea lui Carmen Firan este ca o tragedie grecească antică, cu personaje care nu pot scăpa de destinul implacabil și pe care America le transformă și îi lasă fără umbre.

Efectele secundare ale vieții, cartea lui Vlad Zografi apărută în 2016 este una polifonică, adică vocile a cinci personaje formează imaginea de ansamblu: Nadia, o jurnalistă de succes, dură cu sine și cu alții, Teo, prietena ei, o femeie dezamăgită în dragoste, care se ascunde în spatele machiajului și jonglează cu doi bărbați pe care nu-i iubește, în timp ce este obligată să aibă grijă de un frate autist, Robi, fratele autist al Nadiei, o voce aparte care atrage instantaneu simpatia cititorilor, Andrei, un psihiatru amorezat fără speranță de Nadia, admirator al lui Colombo și detectiv de ocazie, și Papadopol, om de știință, al cărui discurs se intercalează pe tot parcursul cărții.

Temele abordate sunt diverse și foarte actuale, de la politică și evenimente recente care au stârnit furia publică și ieșiri în stradă, cum ar fi incendiul de la Colectiv, la emigrare, viața corporatistă, viața virtuală, muzică, boală, moarte, suferință, dragoste, fericire. Personajele sunt bine individualizate, iar poveștile lor individuale sunt interesant de urmărit, mai ales că toate sunt profund raționale și analitice, iar finalul este unul deschis.

Romanul intersectează mai multe fire narative și țese o frântură de lume prin ochii și conștiința mai multor personaje mai mult sau mai puțin tipice pentru lumea românească de azi. Jurnaliști, psihiatri, agenți de publicitate gravitează în jurul copilului autist Robert Aldea, personaj emblematic a cărui conștiință pâlpâie incert la granița dintre mirajul coerenței psihice și noaptea neagră a lipsei minții. Un no man`s land, unde se pune la cale o întâlnire improbabilă cu inteligența artificială. Acolo simțim, alintându-se încolăcite, mintea fără omenesc și omenescul fără minte, acolo putem bănui emergența conștiinței, moralei, sensului, a tot ceea ce, cândva, am crezut a fi etern și imuabil.

„Un roman polifonic de mare virtuozitate, în care cinci voci se îmbină şi conturează o secvenţă tensionată din prezent. Nu lipseşte din decor un detectiv improvizat (de meserie psihiatru), admirator al locotenentului Colombo, o jurnalistă de succes, un reputat om de ştiinţă, o femeie dezamăgită şi – miezul cărţii – un autist, care are partitura cea mai originală. Depăşind imediatul, se aude în carte şi un discurs de primire în Academia Română, care povesteşte idei, cu inteligenţă şi plasticitate.
Reuşita cea mare a unui romancier este ca realitatea să-i copieze cartea, nu invers. Vlad Zografi a scris un roman de actualitate românească şi nu rămâne decât ca fiecare cititor să-i verifice, pe pielea lui, credibilitatea.
Nu citiţi această carte, ci ascultaţi-o aşa cum se ascultă muzica: este o simfonie contemporană.“ , zicea Ioana Pârvulescu despre cartea lui Vlad Zografi.

Vă așteptăm să împrumutați cărțile prezentate astăzi atât la Sediul Central al Bibliotecii Octavian Goga de pe Calea Dorobanților, nr 104, cât și la filialele noastre de cartier.