Ahmed El Astal: ”România m-a crescut, România îmi oferă şcolarizare şi siguranţă. Mulţumesc, România!”
Dan Izvoreanu: Întâmplarea a făcut să fii pus în situaţia de a acorda primul ajutor în cazul unui accident auto. Cum s-a întâmplat?
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 mai 2019, 06:00 / actualizat: 22 mai 2019, 8:36
Ahmed El Astal: Veneam de la spital şi mergeam spre casă pe Calea Turzii, până când la un moment dat maşina din faţa mea, în loc să ia curba pe Calea Turzii spre stânga, s-a tot dus înainte. Eu mă gândeam că vrea să parcheze, dar el a continuat să meargă înainte şi a ras tot în faţa lui: gard, semne de circulaţie ş.a.m.d. Am oprit să văd ce s-a întâmplat. Am coborât din maşină, am fugit până la maşina respectivă. Când am deschis uşa, domnul era într-o stare convulsivă, aruncat pe celălalt scaun. Practic era cu faţa înfundată în scaun, deci se îndrepta spre asfixie. Am început să-l evaluez, i-am acordat primul ajutor, suportul vital de bază.
Dan Izvoreanu: Era în stare de inconştienţă?
Ahmed El Astal: Da, starea convulsivă este una dintre stările de inconştienţă. A oprit un alt civil care s-a prezentat ca fiind un pompier. În timp ce eu îi acordam primul ajutor acelei persoane, pompierul respectiv a sunat la echipajele SMURD, care au venit în mai puţin de 5 minute. Până la sosirea echipajului SMURD l-am menţinut în ax pe scaun. Când au sosit, a intrat doamna doctor pe scaunul din spate şi mi-a înmânat gulerul cervical ca să-l montez, să-i protejez coloana cervicală.
Dan Izvoreanu: Să vorbim un pic despre tine, eşti student la medicină. În ce an?
Ahmed El Astal: Sunt în anul IV. Sunt un pasionat al anatomiei, îmi place anatomia clinică foarte mult (asta e din cauza doamnei conferenţiar, care m-a motivat). Aşadar m-am orientat mai mult către domeniul chirurgical. Am o memorie vizuală foarte bună: îmi place să-mi imaginez lucrurile în corp, să mă pun ca o celulă în corp şi să mă uit în jurul meu, să văd diferite structuri, care cum vine. Chirurgia aceasta mă pasionează.
Dan Izvoreanu: Cum ai ajuns să fii voluntar pe ambulanţă?
Ahmed El Astal: Totul a început înainte de a intra la medicină. Înainte, eu am făcut un an de politehnică. Încă nu eram foarte sigur de viitorul meu, nu eram convins de ceea ce-mi doream să fac. La politehnică aveam o materie care se numea electrotehnică. Domnul profesor care ne preda la laborator într-o zi a devenit palid, transpirat şi i s-a făcut rău. Imediat ce a intrat domnul profesor în camera lui, a căzut. Noi am auzit bufnitura, toată lumea a fost şocată. Evident că nimeni nu a luat iniţiativa să intre la dânsul, el fiind de altfel un profesor foarte exigent. Colegii ştiau că părinţii mei sunt medici, cumva s-au bazat pe mine că aş şti şi eu medicina! Aşa că m-au împins înainte. Am luat iniţiativa: decât să nu-l ajute nimeni, mai bine sar să-l ajut eu. Intrând în biroul lui, l-am găsit inconştient pe jos. S-a trezit şi l-am pus pe scaun, dar apoi a devenit inconştient din nou. Cu cunoştinţele de bază biologice şi minimul de prim ajutor pe care l-am învăţat de la părinţii mei, imediat l-am culcat pe jos şi l-am ridicat cu picioarele la 90 de grade, moment în care s-a trezit din inconştienţă.
Mi-a fost ciudă că nu am ştiut suportul vital de bază, să-l ajut cum trebuie. Atunci a fost aşa un clic: am spus că medicina e de mine, eu vreau să ajut oamenii. Oricum, am fost crescut pe mentalitatea asta de către părinţii mei, ei povestindu-mi cât bine au făcut oamenilor. Mama mea a fost anestezistă şi s-a transferat spre ginecologie, iar tatăl meu a lucrat foarte mulţi ani în urgenţe (e radiolog la momentul actual). Au dat de diferite situaţii limită şi, povestindu-mi, m-au inspirat spre asta. A fost totuşi o alegere a mea, iar după acel incident ceva în mine s-a trezit.
Am intrat la medicină şi în anul I am şi dat pentru voluntariat la ambulanţă. În primii 2 ani am muncit foarte mult să învăţ cât mai mult. În anul II am făcut 106 gărzi la ambulanţă într-un an, deci tot la 3 zile eram de gardă. Mergeam noaptea, iar a doua zi mergeam la facultate. Somnul cu siguranţă a fost deficitar şi s-a şi simţit pe sănătate după un an de muncă intensă.
Anul III este la noi o treaptă: este anul în care ne transferăm din anii preclinici – anii de pregătire – în anii clinici, când începem să avem contact cu pacienţii. Atunci am rărit puţin gărzile, ca să mă pot concentra asupra acestei trepte; fiindcă trebuia să fiu integralist pe toţi cei trei ani ca să pot promova spre anul IV. Am promovat mereu, nu am avut niciodată probleme. De atunci şi până acum am un program fix, mai degrabă în weekend lucrez.
Dan Izvoreanu: Câţi voluntari sunt acum la Serviciul de Ambulanţă din Cluj?
Ahmed El Astal: În jur de 100. Sunt toţi studenţi, fie de la asistenţă medicală, fie de la medicină generală. Avem şi de la medicină dentară câţiva care şi-au dorit să experimenteze asta.
Dan Izvoreanu: Se bazează medicii pe voi când aveţi acţiuni?
Ahmed El Astal: Reprezentăm o persoană care e în plus. Aceasta e foarte important pentru că un pacient e tratat mult mai rapid de către 4 persoane decât de către 3. Avem multe atribuţii: de la puncţionarea venoasă până la monitorizarea adecvată, măsurarea tensiunii, înregistrarea electrocardiogramei, pregătirea medicamentelor (la comanda medicului, evident). Aş putea să spun că un voluntar e un membru important al echipei.
Dan Izvoreanu: Din experienţa ta de 3 ani ca voluntar pe ambulanţă în Cluj, care sunt cele mai mari probleme cu care v-aţi confruntat în acordarea primului ajutor către cei care au nevoie?
Ahmed El Astal: Una ar fi chemarea ambulanţei într-un mod abuziv. Mulţi oameni îşi amplifică bolile, multe cazuri nu se justifică. Ideea e că ar trebui ca lumea să conştientizeze că urgenţa este pentru urgenţe.
O altă problemă este traficul. De multe ori ne punem în pericol mergând pe contrasens şi mulţi ne taie calea de-a dreptul.
Dan Izvoreanu: Ai un nume interesant. Părinţii tăi de unde sunt?
Ahmed El Astal: Mama mea este din Siria, iar tatăl meu este din Gaza, din Palestina. Ei au făcut medicina aici şi s-au cunoscut aici. Dar eu sunt un român convins: România m-a crescut, România îmi oferă şcolarizare şi siguranţă. Mulţumesc, România.
Dan Izvoreanu / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
