Filmul de weekend: Amanda
Cinematografele de la noi nu stau grozav în privința distribuției de film european. Totuși, mai sunt și excepții fericite. Este cazul peliculei ”Amanda”, care a fost programat în premieră în cadrul Festivalului Filmului Francez, iar din 24 mai poate fi vizionat în sălile de cinema.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 25 mai 2019, 06:00 / actualizat: 25 mai 2019, 7:23
Cu acest film, regizorul Mikhaël Hers reia teme pe care le-a mai explorat în lungmetraje, este vorba despre doliu și despre maturizare. În ciuda subiectului serios și trist, Amanda reușește să rămână cald și optimist. Este un fel de lecție cinematografică ce demonstrează că o dramă nu e obligatoriu să fie prezentată în culori sumbre. Ba din contră. În ciuda lacrimilor ce curg deopotrivă pe ecran și din ochii spectatorilor, ”Amanda” este un film luminos și povestit tandru, fără încrâncenare.
Eroina este o puștoaică de numai 7 ani. Sandrine, mama ei, o crește singură și uneori, când are nevoie de ajutor, apelează la fratele ei mai tânăr. David se achită de rugămințile surorii, chiar dacă întârzie și fata rămâne așteptând pe trotuarul din fața școlii până când vine cineva să o ia. Unchiul nu e așadar un model de responsabilitate, însă nici nu o lasă pe Amanda de izbeliște când trebuie să aibă grijă de ea. E limpede că mama e stâlpul pe care copila se bizuie. Tocmai pe acest element se sprijină scenariul filmului: în urma unui atentat terorist, Sandrine moare și Amanda devine responsabilitatea lui David. Un copil ce se trezește peste noapte cu un copil. Căci până la urmă asta e unchiul Amandei: un tip de numai 20 și ceva de ani, care nu știe să facă de mâncare și care nu e obișnuit să poarte de grijă unei fetițe. Vor exista dimineți în care David adoarme și Amanda riscă să întârzie la școală, dar îi cumpără la repezeală ceva de mâncare pentru un mic-dejun mâncat în fugă pe drum și până la urmă fetița ajunge la timp. Exact asta se întâmplă când viața îți dă lovituri imposibil de îndurat: strângi din dinți, încerci să îți reconfigurezi coordonatele și să mergi mai departe. O poveste simplă, cu care se poate confrunta oricare dintre noi: în asta constă frumusețea și umanitatea acestui film. Regizorul nu se concentrează pe laturile întunecate, atentatul terorist imaginat nu este centrul de greutate în film așa cum ar fi fost poate tentant. Accentul de greutate cade pe gesturile mărunte, pe lucrurile simple din viață și pe speranța că dacă ai un umăr pe care să plângi până la urmă totul va intra pe un făgaș cât de cât normal.
Anca Mureșan Bota
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
