Radio Cluj…la modă: Femei și (între)țesături (I)

Într o seară eram în atelierul meu, admirând tactil niște materiale.

Articol editat de cristina.rusu, 13 iunie 2019, 06:00 / actualizat: 13 iunie 2019, 8:56

Chestia asta cu pipăitul este esențială pentru un făcător de veșminte.

Fiecare țesătură are un anume fel de a-ți vorbi și de a a-ți arăta singură cum ar dori să prindă formă. Mătasea curge într-un anumit fel, moale, învăluitoare, senzuală, te face să te gândești la voluptoasele rochii croite în biais ale anilor 30, pielea are un miros specific, organic, te face să-ți imaginezi scenarii de aventuri cu tenta exotică, gabardina de lână, cea austeră și nespectaculoasă la prima vedere, îți stârnește amintiri legate de profesoare severe din anii de gimnaziu, înveșmântate în costume aride în culori neutre, dantela te face să visezi la recepții prohibite sau la seri de operă de odinioară… zic asa, pentru ca acum codurile vestimentare altădată atât de prețuite nu mai există iar democrația jeans-ului, a Tshirt-ului este unanim acceptată.

Ce să mai zic de catifea sau de tafta? Catifeaua era materialul cel mai prețios în alte vremuri, la fel ca si brocartul. Ele se găsesc și azi, ca tipuri de țesături dar în combinații cu fibre sintetice, foarte rar în compoziția naturală sută la sută.

Omul modern, femeia modernă, actuală, nu mai are educația de a selecta veșmântul în funcție de calitatea materialului. Veșmintele sunt selectate cu precădere pentru ostentația lor, pentru print și culoare, pentru linia de croi care se află că este la modă și doar în cele din urmă, pentru calitatea materialului.

La fel cum au dispărut din purtarea cotidiană anumite tipuri de țesături, au dispărut și tipul de femei pe care mintea le asociază automat cu aceste tipuri de materiale.

Încercați să vă imaginați psihologia femeii care poartă mult de tot mătase naturală. Mătasea naturală este un material destul de greu de întreținut și foarte pretențios. Se șifonează (pentru că e naturală, la fel ca inul) nu se spală, se dă la curățat, pe vremuri se folosea neofalină (benzină ușoară) pentru curățirea ei, datorită fineții nu pot fi create piese foarte ajustate pe corp pentru că se taie, în timp pe cusături. Cere volum și curgere.

Imaginați-vă femeia MĂTASE NATURALĂ!

Ține de un anume stil de viață, în care ea este un fel de prințesă cu un dressing pe măsură care-i permite purtarea frecventă a materialelor de calitate. Ea nu se ocupă nici de curățat, nici de călcat. Ea se ocupă doar cu purtatul. E rebelă ușor și extrem de self -confident. Chestia cu luxul este ceva firesc care-i vine dintr-o ascendență aristocratică nu neapărat la propriu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Femeia PIELE ne trimite cu gândul la un fel de amazoană contemporană, asocierea cea mai la îndemână posibilă, foarte dinamică, fair-play, deschisă, optimistă, sportivă, în mișcare mereu, cu valențe de atitudine ușor masculină.

Pielea ca material nu este mai puțin pretențioasă la purtare ca mătasea. Jachetele de piele velurată, rochiile, cămășile, orice item din velur se curăță greu. La antipod veți găsi tipul de femeie care preferă pielea used, murdară, un fel de tipologie grunge care păstrează caracteristicile de bază, dar este mult mai „je m’ en fiche” type.

Această prezentare necesită JavaScript.

Preferința pentru piele trimite și în zona unei senzualități aparte, asumate și de multe ori chiar declamate fără reținere, dar la fel de bine poate fi și o mască, ca orice chestiune care ține de aparență, și atunci ne vom întâlni cu conotația misterioasă și ascunsă pe care o presupune purtarea unor astfel de piese.

Dar despre alte aspecte estetice datorate alegerii unor materiale detaliem data viitoare.

Foto: Vogue Paris septembrie 2014 fotocopii

Călina Langa, fashion designer

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.