Incluziv: La plimbare prin Cluj, cu un câine ghid [FOTO]

Articol editat de cristina.rusu, 10 iulie 2019, 12:37

Câinii ghid sunt încă rari în România. Antrenamentul lor este foarte îndelungat, iar în procesul de acomodare, stăpânul practic este dresat împreună cu patrupedul. Deşi există un cadru legal care defineşte folosirea câinelui ghid, aplicarea legii la nivel individual de multe ori lasă de dorit.

Proprietarii de câini ghid sunt adesea împiedicaţi să intre în restaurante, în mall-uri, ori să urce în mijloacele de transport.

Cum e să circuli în Cluj cu un astfel de patruped am aflat de la Iulian Bodea, un nevăzător proprietar de câine ghid.

Iulian este nevăzător şi lucrează ca maseur. Spre deosebire însă de alte persoane cu deficienţe de vedere care se deplasează cu baston şi cu mijloace tehnologice, el şi-a ales un însoţitor: dar nu unul uman, de care s-ar simţi poate mult prea dependent, ci un însoţitor cu patru picioare, pe nume Boby:

Iulian Bodea: Cu bastonul merg greoi. Câinelui îi dau drumul şi mă duc foarte repede, puţini se ţin de mine!

Andrea Nagy: Cât timp durează antrenamentul?

Iulian Bodea: Cam până la 2 ani e disciplina, după aceea intră în dresajul special. Atunci se vede dacă se încadrează ca şi câine ghid sau nu; dacă nu, îl dresează pentru a fi câine de terapie.

Andrea Nagy: Ce vârstă are Boby acum?

Iulian Bodea: El are 4 ani şi jumătate. Aici s-a oprit ca să ne arate că e bordură, iar acum se opreşte că urcăm scările. Hai, Boby!

În România, câinii ghid sunt mult mai rari decât ar trebui să fie. Foarte mulţi nevăzători cred că i-ar costa mii de euro ca să obţină un astfel de însoţitor patruped. Fundaţia Light into Europe din Bucureşti oferă gratuit câinele şi hrana pentru el, proprietarul nevăzător trebuie doar să-i acorde animalului respect şi încredere.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cu ajutorul lui Boby urcăm în autobuz, unde apar probleme atunci când locurile speciale pentru cei cu dizabilităţi sunt ocupate de cei cărora nu le sunt destinate:

Iulian Bodea: Locurile care sunt la uşa a doua de la autobuze sunt pentru cei cu handicap. El te duce direct acolo. Dacă sunt ocupate, el se opreşte pe culoar; şi atunci blochează şi nu mai poate trece nimeni, mai ales că e lung când se culcă!

Andrea Nagy: Cum se descurcă într-un spaţiu pe care nu îl cunoaşte?

Iulian Bodea: Nu contează dacă îl cunoaşte sau nu. Dacă eu îi spun să caute uşa, el caută uşa.

La o trecere de pietoni, Boby se ghidează după semnalul sonor, ori după cei care trec strada. În cazul în care semaforul nu e sonorizat, iar pietonii trec pe roşu, atunci…

Iulian Bodea: Nu-mi dau seama, atât că trec pietonii. Vezi, am trecut un pic ilegal.

Agenţii economici nu au de ce să se teamă că un câine ghid îi va deranja pe clienţi.

Când ajungem la o terasă, Boby se aşează cuminte sub masă.

Iulian Bodea: Hai că a găsit Boby o masă. El nu se îndepărtează de mine: e tot timpul cu mine, e ajutorul meu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi pentru că scoate limba de la căldură, primeşte şi el de băut dintr-o sticlă specială.

Câinele ghid de regulă e un labrador frumos, care atrage atenţia oriunde merge.

Iulian ne spune care sunt lucrurile de la care ar trebui să ne abţinem când întâlnim un astfel de patruped:

Iulian Bodea: Nu e voie să-i dai de mâncare atâta timp cât are hamul pe el. În rest e foarte jucăuş.

Andrea Nagy: Nu-l deturnează mirosurile?

Iulian Bodea: Nu. Nu are voie să fie distras când e la muncă de câini, de pisici ori de porumbei.

Andrea Nagy: Dar unde sunt căruţe?

Iulian Bodea: Căruţele nici nu le bagă în seamă. La câini se mai uită: când ridică coada şi mă loveşte peste picior, îmi dau seama că e un câine în faţă.

În plus, chiar dacă e tentant, nu e voie să-l mângâiem în timp ce lucrează. Contactul fizic e esenţial pentru un câine ghid atunci când primeşte o comandă de la stăpânul lui. Dacă atingem câinele, este posibil să uite comanda pe care a primit-o, îl punem aşadar în pericol pe nevăzătorul pe care îl conduce.

Pentru că au adesea probleme cu agenţii de pază ori pe mijloacele de transport în comun, proprietarii de câini ghid circulă, literal, cu legea în buzunar:

Iulian Bodea: Am urcat în tramvai. Era tramvai nou, cu un singur rând de scaune. A urcat o doamnă care a început să strige: “Ce cauţi cu câine în tramvai? Dă-te jos, că mie mi-e frică de câini!” Tot spunea că-i e frică, dar intenţionat s-a aşezat pe scaun chiar lângă nasul câinelui.

Câinele ghid nu este un animal de companie. Conform legii, nu i se poate refuza accesul, fie de către un agent economic, ori o instituţie publică.

Un câine ghid este o fiinţă demnă de respect, un ajutor esenţial şi o garanţie a independenţei pentru nevăzătorul pe care îl conduce.

Această prezentare necesită JavaScript.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.