Incluziv: Amber Gallego: “Barierele în comunicare sunt ridicate de cei care aud, nu de surzi”
Amber Galloway Gallego
Articol editat de cristina.rusu, 23 iulie 2019, 14:24 / actualizat: 24 iulie 2019, 12:36
Amber Galloway Gallego
Articol editat de cristina.rusu, 23 iulie 2019, 14:24 / actualizat: 24 iulie 2019, 12:36
Electric Castle a venit cu o noutate în acest an pentru persoanele cu deficienţe de auz. Pe lângă faptul că atât la intrare cât şi la punctele informaţionale au existat interpreţi în limbaj mimico-gestual, invitată a fost şi Amber Gallego, o artistă care a făcut ca şi surzii să se bucure de muzica festivalului.
Oamenii nu îşi imaginează cum se pot bucura surzii de muzică. La nivel de anecdotă circulă povestea lui Beethoven, cel care, pierzându-şi treptat auzul, s-a învăţat să simtă vibraţiile pianului cu ajutorul unei rigle plasate deasupra coardelor; şi totuşi, ideea că surzii s-ar putea bucura de un festival precum Electric Castle încă îi face pe mulţi să ridice din sprâncene.
Dar muzica nu e doar sunet: e vers, e poveste, sens, vibraţie şi context. De aceea trebuie să fie accesibilă pentru toţi. Este ceea ce spune Amber Galloway Gallego, cea mai cunoscută interpretă în limbaj mimico-gestual, care a fost invitată anul acesta la festivalul Electric Castle pentru a traduce piesele artiştilor care au evoluat pe scena principală pentru persoanele cu deficienţe de auz:
Amber Galloway Gallego: Lupt pentru acces egal, pentru îndepărtarea barierelor pe care aceşti oameni le întâmpină. Fiecare persoană din jurul nostru trebuie să se bucure de o consideraţie egală.
Se crede că oricine face interpretare în limbajul semnelor trebuie să provină neapărat dintr-o familie de surzi. Amber Gallego infirmă oarecum această idee, deşi e de părere că o implicare profundă în această comunitate e inevitabilă:
Amber Galloway Gallego: Orice interpret care vrea să aibă succes în această profesie trebuie să fie conectat la această comunitate. Încă de când eram copil am intrat în contact cu surzii şi am învăţat câte ceva de la ei. Dar abia mai târziu, când am studiat lingvistica, am înţeles mai bine structura gramaticală şi sintaxa limbajului semnelor. În acea perioadă am întâlnit şi mai multe persoane cu deficienţe de auz. E la fel ca atunci când îţi părăseşti comunitatea şi pleci în altă ţară.
Odată ce ai întâlnit oameni de acolo, odată ce ai învăţat limba şi ai analizat cultura mai în profunzime, poţi să devii o parte din această cultură şi să o înţelegi pe deplin. În acest caz, în loc să ne urcăm într-un avion şi să plecăm, trebuie să le cunoaştem mai bine viaţa şi activităţile şi trebuie să acceptăm cultura lor ca făcând parte din noi. Exact asta am făcut eu.
Amber cunoaşte din propria ei experienţă cum e să trăieşti cu o dizabilitate. A folosit scaunul rulant pentru un timp după un accident de maşină, iar în ultimii ani a constatat ea însăşi o degradare a auzului:
Amber Galloway Gallego: De fapt am vrut să mă fac fizioterapeut, pentru că era domeniul care mă preocupa după ce practic a trebuit să învăţ să merg din nou. După ce am ajuns la facultate şi am început să socializez mai mult cu surzii, am constatat felul în care cei fără dizabilităţi tratau persoanele cu deficienţe de auz, nedreptăţile care li se făceau. Am vrut aşadar să fac parte din mişcarea care lupta pentru accesul egal. Eu nu mă consider o persoană cu dizabilităţi. Pur şi simplu sunt o persoană care are nevoie de o altă formă de comunicare uneori.
Amber Gallego a devenit cunoscută în 2013, la festivalul Lollapalooza, când a interpretat pentru surzi concertul lui Kendrick Lamar. Limbajului convenţional al semnelor i-a făcut o serie de adaosuri proprii prin care redă intensitatea şi înălţimea sunetelor.
La Electric Castle, echipa de interpreţi a fost plasată pe o platformă în zona scenei principale, ei înşişi devenind în acest fel performeri în cadrul festivalului:
Amber Galloway Gallego: Cei care aud au impresia că interpretul urcă pe scenă şi începe spontan să traducă. De fapt e vorba de ore şi ore de pregătire înainte chiar să ajungem la festival. Noi vrem ca surzii să se bucure de o experienţă similară celei de care au parte cei fără deficienţe de auz. Surzii se confruntă zi de zi cu problema accesului la comunicare. Zi după zi, ei se luptă pentru acest drept oriunde merg: la spital, la universitate, ori la un interviu de angajare. Doresc să îi conving pe cei fără deficienţe de auz că trebuie să înceteze să mai ridice aceste obstacole. Barierele în comunicare nu sunt ridicate de surzi, ci de cei care aud. Trebuie să ne reamintim că orice fiinţă umană se bucură de dreptul de a comunica cu semenii săi.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Serviciul „Telefonul Vârstnicului”, o linie de sprijin gratuită și confidențială, destinată persoanelor în vârstă care se confruntă cu...
Firmele mari, care sunt obligate să angajeze persoane cu dizabilităţi, sunt încurajate să ceară ajutor de la ONG-uri în privinţa recrutării,...
Până acum, iubitorii de film din România au avut ocazia să vizioneze producții cinematografice accesibilizate (despre cele de la TIFF de exemplu...
Într-o lume în care cifrele și calculele sunt omniprezente, discalculia poate avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. Recent,...