Filmul de weekend: Once upon a time…in Hollywood

Articol editat de cristina.rusu, 24 august 2019, 06:00

După ce am văzut cel mai așteptat film al verii, primul gînd a fost să vă îndemn să mergeți la cinema să îl vedeți, pentru că este o experiență vizuală ce chiar merită trăită pe ecran mare. Apoi am citit că a debutat pe locul întîi în box office, în primul weekend de la lansare l-au văzut peste 410.000 de români, lucru care demonstrează din plin interesul cinefililor.

Cu cel de-al nouălea film al său, Quentin Tarantino semnează o declarație de dragoste făcută celei de-a șaptea arte. Și în producțiile sale precedente simți, vezi și auzi cît de atașat este regizorul de cinema și de cinematografie, dar în ”Once upon a time… in Hollywood” demonstrația devine personală. Este re-creat pe ecran nu numai un loc legendar (Hollywood), nu doar re-construit un oraș (Los Angeles), ci este re-creată atmosfera unei epoci apuse. E un film-tribut adus tinereții, așa cum a trăit-o chiar Quentin Tarantino. Intri pe ușa din față a unei lumi fascinante, care are de toate: eroi și anti-eroi, glorie și eșecuri, dive și personaje marginale, petreceri efervescente, strălucire și carton.

Titlul este el însuși un elogiu, inspirat din titlurile unuia dintre regizorii italieni preferați ai lui Tarantino, Sergio Leone: este o trimitere la ”Once upon a time in the west”, un western celebru din 1968, cu Charles Bronson, Henry Fonda și Claudia Cardinale.

”A fost odată la… Hollywood” este viață îngemănată cu ficțiune, poveste reală-imaginară trăită de trei personaje reale-fictive în 1969. De ce 1969? Nu este doar anul în care omul a pășit pe Lună sau în care au fost la Woodstock cele ”trei zile de muzică și pace” care au schimbat definitiv percepția despre lume și artă; societatea americană a fost șocată acum exact 50 de ani, în august 1969, și de un incident sîngeros de care se leagă, istoric vorbind, declinul exuberantei perioade flower-power: uciderea sîngeroasă a grațioasei soții a lui Roman Polanski, actrița Sharon Tate, de către patru membri ai ”familiei” Manson. Ca să înțelegi un pic cadrul temporal în care își plasează Quentin Tarantino cel mai recent film, este necesară această contextualizare. Altfel, e destul de dificil să pricepi descrierea pe care o face ”familiei” de hipioți adunați în jurul criminalului Charles Manson și mai ales de ce a optat pentru acest moment istoric, și nu altul, ca să spună o poveste despre cinema.

Cu o atenție infinită acordată costumelor și decorurilor, Once upon a time… in Hollywood umple golurile de memorie ale spectatorilor care poate nu știau mare lucru despre perioada descrisă în film. Pe vremea aceea westernul era încă foarte popular, seara oamenii se uitau la seriale cu crime și polițiști, lumea ținea acasă revistele cu ghidul programelor tv, în mașină se asculta radioul și nimeni nu schimba postul și nici nu dădea mai încet aparatul cînd se difuzau reclame.

Probabil nu curgea nici atunci lapte și miere la Hollywood, dar sigur era altă lume. Culorile în care îl descrie Tarantino sunt calde și au tonuri puternice, dar, prin tipologiile personajelor, cineastul pătrunde și în straturile mai profunde ale strălucirii din aparent paradisiacul Los Angeles. Eroul este Rick Dalton, cunoscut dintr-un serial numit ”Legea recompensei” (nu m-am dat în vînt niciodată după Leonardo diCaprio, sînt totuși cîteva roluri în care mi-a plăcut, iar Rick Dalton este unul dintre ele), actor care a cunoscut faima, dar care acum simte că vremea lui s-a cam dus.

Cliff Booth e marginalul, cascador și dublură a lui Dalton (chiar dacă nu ești fan Brad Pitt, nu m-aș mira să admiri cît de precis joacă la maturitate și cît de bine îl prind ridurile); el are și nu are de lucru, astfel că e mai mult șofer și om bun la toate pentru Rick, care e, în același timp, șeful și prietenul lui. Este deopotrivă bărbatul fatal, după care toate fetele întorc capul, și masculul alfa, puternic și mereu cu mușchii încordați. Apropo de Cliff și de distribuție, trebuie menționat și cîinele lui; are un rol decisiv spre final și a cîștigat la Cannes premiul Palme Dog. Cea mai în vogă actriță a momentului, blonda suavă Margot Robbie o interpretează pe Sharon Tate.

Foarte multe dintre mărcile personale Tarantino sunt de regăsit în film. În primul rînd, muzica: soundtrack-ul e o adevărată încîntare.

”A fost odată… la Hollywood” s-ar putea să nu fie cel mai bun film al lui Tarantino, dar merită să îl vedeți, mai ales dacă sunteți curioși cine cîștigă înfruntarea directă dintre Brad Pitt și legenda artelor marțiale, Bruce Lee.

Anca Mureșan Bota

Foto: captură video

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.