Personalitatea zilei: George Coşbuc [AUDIO/VIDEO]

S-a născut în 1866, pe 20 septembrie, fiind al optulea din cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc. Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal, Hordou, care aparţinea de Imperiul Austro-Ungar, fiind întovărăşit de basmele povestite de mama sa. A învăţat să citească de la vârsta de 5 ani, iar de la unchiul său a deprins limba germană, ceea ce i-a facilitat accesul la o bază culturală mai largă, deşi destinul său creator a fost marcat de dragostea pentru folclorul românesc.

Articol editat de Carmen Sas, 20 septembrie 2019, 06:00 / actualizat: 20 septembrie 2019, 7:58

S-a născut în 1866, pe 20 septembrie, fiind al optulea din cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc. Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal, Hordou, care aparţinea de Imperiul Austro-Ungar, fiind întovărăşit de basmele povestite de mama sa. A învăţat să citească de la vârsta de 5 ani, iar de la unchiul său a deprins limba germană, ceea ce i-a facilitat accesul la o bază culturală mai largă, deşi destinul său creator a fost marcat de dragostea pentru folclorul românesc.

Şi-a publicat primele tentative de poezii în revista Muza someşeană, în 1882. Debutul real a fost însă textul Filosofii şi plugarii, o snoavă versificată publicată sub pseudonimul C. Boşcu, o anagramă a numelui său. A urmat cursuri de filosofie şi litere la Universitatea Franz Josef din Cluj, unde a studiat istoria vechilor greci, tehnici de traducere, teoria retoricii la romani, sintaxa greacă şi istoria literaturii latine. Scriitorul Ioan Slavici l-a căutat personal la Cluj pentru a-l atrage într-o colaborare mai substanţială cu revista Tribuna din Sibiu, propunere pe care Coşbuc a acceptat-o în 1887. Debutul editorial a avut loc tot în această perioadă, odată cu apariţia, la Biblioteca Poporală a Tribunei, a cinci broşuri, serie începută cu Blăstăm de mamă şi încheiată cu Fulger: poveste în versuri.

George Coşbuc s-a mutat la Bucureşti în 1889, unde tânărul ardelean venit de dincolo de munţi a fost primit să-şi citească versurile în şedinţele cenaclului Junimea. Maiorescu îi aprecia originalitatea şi talentul, relaţiile s-au păstrat totuşi destul de reci. A publicat mai multe lucrări în Convorbiri literare, printre care şi poezia La oglindă.

În 1893 a publicat volumul Balade şi idile, lucrare menţionată nu doar în Românul literar, ci şi în Moftul român, revista lui I.L. Caragiale. Printr-o broşură apărută la Iaşi, un oarecare N. Lazu contesta aprig originalitatea poeziilor lui Coşbuc, ceea ce a dus la un proces literar care a durat mai bine de 10 ani. După ce a cunoscut atât consacrarea cât şi calomnierea, Coşbuc a revenit cu volumul Fire de tort, dar şi cu o traducere a Eneidei.

„De foame nu dau popii ortul!

Eu iarna singură-mi ţes tortul

Şi umblu şi eu cum socot

Că e portul.

De n-am mătăsuri, am ce pot,

Nici bun prea-prea, nici rău de tot.”

A fost ales membru titular al Academiei Române în 1916, cu doi ani înainte de moartea sa. Ultima sa poezie, Vulturul, a apărut în revista Scena, în februarie 1918.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.