Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: “În loc să fie încurajat să facă sport, nevăzătorul e încurajat să stea în banca lui”

Incluziv: “În loc să fie încurajat să facă sport, nevăzătorul e încurajat să stea în banca lui”

Andrea Nagy: Tocmai te-ai întors de la campionatul european de fotbal pentru nevăzători. Cum te simţi după această provocare?

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 octombrie 2019, 12:45 / actualizat: 2 octombrie 2019, 12:59

Krisztián Kovács: Sunt fericit că am participat la prima mea competiţie importantă şi tot odată şi pentru că am făcut parte din această echipă.

Andrea Nagy: Pe ce loc aţi terminat?

Krisztián Kovács: Acum pe locul 9, iar acum doi ani tot pe locul 9 (campionatul se organizează din doi în doi ani).

Andrea Nagy: Din câte am înţeles, ai fost unul dintre cei mai buni golgheteri ai competiţiei, felicitări.

Krisztián Kovács: A fost contribuţia mea în cadrul echipei. Nu cred că sunt importante aspectele acestea individuale cum e cine a dat cele mai multe goluri, pentru că muncim pentru o echipă.

Această prezentare necesită JavaScript.

Andrea Nagy: Explică-ne un pic: cum e fotbalul pentru nevăzători?

Krisztián Kovács: Se aseamănă foarte mult cu fotbalul normal. Jocul se desfăşoară pe un teren de 40 de metri pe 20. Echipele sunt mai mici, în fotbalul pentru nevăzători sunt 4 jucători de câmp şi un portar. Evident că şi ritmul este altul. Mingea are clopoţei, astfel încât jucătorii să-şi dea seama unde este.

Andrea Nagy: Aşadar spre deosebire de fotbalul normal, aici e linişte pe teren?

Krisztián Kovács: Chiar este gălăgie! Jucătorii, pentru a determina unde sunt pe teren, trebuie să strige cuvântul „voi” atunci când atacă mingea.

Andrea Nagy: De ce „voi”?

Krisztián Kovács: Pentru ca jucătorul care este în posesia mingii să ştie că vin alţi jucători şi să se poată feri; şi pentru a evita accidentările, evident. Portarul, antrenorul şi ghidul au voie să vorbească doar când mingea este într-o anumită zonă a terenului.

Andrea Nagy: Cine este ghidul, ce face el?

Krisztián Kovács: Este unul dintre cei mai importanţi membri nonjucători ai echipei. Rolul său este de a sta în spatele porţii adverse şi de a-i dirija pe jucători, pentru ca aceştia să poată marca.

Andrea Nagy: De când există fotbalul pentru nevăzători?

Krisztián Kovács: Nevăzătorii cred că de zeci de ani încearcă să găsească tot felul de metode pentru a juca fotbal, fiind un sport foarte popular la nivel mondial. Cred că primele competiţii au apărut prin anii ‚90, în Brazilia. La nivel de Paralimpiadă (deci cea mai importantă competiţie la care se poate ajunge în sportul pentru persoanele cu handicap) a fost introdus în 2004, la Jocurile Paralimpice din Atena.

Andrea Nagy: Când ai decis că-ţi doreşti să faci parte din echipă?

Krisztián Kovács: De mic jucam fotbal cu verişorii mei (atunci încă mai aveam un rest de vedere şi mă foloseam de el pentru a juca). Efectiv în echipa de fotbal am intrat acum un an, când am fost remarcat de antrenorul echipei de fotbal, care este de altfel şi la echipa de goalball. Fiind într-o competiţie de goalball, în timpul unei încălziri am luat mingea de goalball, care este mai mare şi mai grea decât cea de fotbal, şi am început să mă joc cu ea cu piciorul. Atunci antrenorul a remarcat că am o anumită dexteritate.

Andrea Nagy: După părerea ta, fac nevăzătorii suficient sport?

Krisztián Kovács: Cred că este nevoie de o intensificare drastică a eforturilor pentru a găsi sportivi nevăzători. El de fapt, în loc să fie încurajat să facă sport, este încurajat să stea în bancă, să stea deoparte; pentru că sunt anumite complicaţii, pentru că s-ar putea răni – efectele secundare ale sportului. Este un câştig de imagine pentru nevăzători, un câştig personal în ceea ce priveşte autonomia lor, în ceea ce priveşte disciplina lor. Este nevoie de investiţii financiare în primul rând pentru a forma nişte sportivi nevăzători competitivi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Andrea Nagy: Eşti mulţumit de prestaţia României la acest campionat? Unde crezi că ar trebui să se mai facă îmbunătăţiri?

Krisztián Kovács: Este un rezultat puţin dezamăgitor, evident că se putea mai bine. Cred că putem ajunge mai sus prin mult mai multă muncă, prin mai multă dăruire, prin aducerea la lot a unor jucători mai tineri care să fie determinaţi să muncească.

Andrea Nagy: Cât timp v-aţi pregătit?

Krisztián Kovács: Ţinând cont că este o echipă naţională formată din jucători din regiuni diferite, din oraşe diferite şi ţinând cont că noi nu avem echipe de club, fiecare a trebuit să se pregătească pe cont propriu, nu am avut o echipă foarte omogenă. Bine, cu o săptămână înaintea campionatului european am făcut un cantonament la Buftea, suportat din fondurile Federaţiei Române de Fotbal, acolo am mai lucrat împreună. În rest, fiecare s-a pregătit după posibilităţi şi după dorinţa de a performa.

Andrea Nagy: Care este următoarea etapă în evoluţia echipei de fotbal pentru nevăzători?

Krisztián Kovács: Primul pas ar fi căutarea unor jucători noi şi organizarea unor cantonamente comune pentru a omogeniza echipa; eventual, în limita posibilităţilor, înfiinţarea unui campionat naţional, cu cel puţin 3-4 echipe.