Prima pagină » Diverse » Moulin Rouge [VIDEO]

Moulin Rouge [VIDEO]

Moulin Rouge

Articol editat de cristina.rusu, 5 octombrie 2019, 23:00 / actualizat: 8 octombrie 2019, 9:49

În secolul XIX, secolul în care doamnele lui I.L. Caragiale se întreceau în a folosi cuvinte precum “parol” şi “monşerul meu”, Bucureştiul îşi făcea un titlu de onoare din a se autodenumi micul Paris. Viaţa de noapte era în fierbere, prăvăliile erau pline de îmbrăcăminte occidentală, iar în rândul domnilor şi-au făcut apariţia noi metehne franţuzeşti: jocul de cărţi şi de zaruri. Însă, pe lângă arhitectura care era încă mai degrabă orientală, Bucureştiului îi lipsea încă un lucru pentru a-şi ajunge din urmă rivalul: cabaretul Moulin Rouge.

Nonşalanţa, bucuria de a trăi şi dărâmarea barierelor sociale erau trăsăturile care defineau Parisul la sfârşitul celui de-al XIX-lea veac. În acest climat de frivolitate cercuri literare apăreau şi dispăreau peste noapte, iar artiştii plastici, eliberaţi de canoanele clasice, produceau lucrări pline de fantezie. Atmosfera era perfectă pentru a găzdui primele localuri de cabaret, precum Moulin Rouge, care şi-a deschis porţile în Mont Martre, în 6 octombrie 1889.

Deschiderea cabaretului nu a rămas neobservată. Publicul a năvălit practic pentru a descoperi acest loc extravagant cu un spaţiu uriaş pentru dans şi oglinzi peste tot, cu galerii, cu picturi care erau ultimul răcnet în materie de eleganţă, unde se puteau întâlni fete de moravuri uşoare şi domnişori fără ocupaţie. Grădina era decorată cu un elefant şi oferea posibilitatea de a călări pe măgari, o activitate populară în rândul doamnelor. Spectacolul era atât de efervescent seară de seară încât se revărsa de pe scenă în valuri şi cuprindea publicul.

Maeştrii stabilimentului erau Joseph Oller şi Charles Zidler. Aceştia au numit localul Întâiul palat al doamnelor. În prima seară, lăudăroşenia lor s-a dovedit a fi justificată: celelalte cabareturi nu aveau decât să încerce să-i ajungă din urmă. Aici a fost introdus pentru prima oară un dans nou, practicat în costume extravagante, numit can-can, dus la perfecţiune de dansatoare care au devenit adevărate vedete în capitalele europene.

Artişti precum Toulouse Lautrec îşi făceau apariţia seară de seară la spectacolul ce începea la ora 10.00. De fapt, Lautrec chiar a realizat unul dintre primele afişe care popularizau localul. În 1890, Moulin Rouge a găzduit însă şi un spectacol de circ atât de popular încât Edward al VII-lea, pe atunci prinţ de Wales, a rezervat o masă aproape de scenă pentru a urmări dansul. Se spune că una dintre dansatoare, cunoscută ca La Goulue, recunoscându-l pe ilustrul oaspete, i-a strigat acestuia cu picioarele în aer, fără a pierde ritmul: “Hei, Wales, şampania o vei plăti dumneata!”

La câţiva ani de la deschiderea localului, în vârful colinei Mont Martre şi-a deschis porţile biserica Sacre Coeur. Sfinţenia lăcaşului de cult, în apropierea locului uşuratic şi distrugător de valori a fost o alăturare cel puţin ciudată pentru ambele părţi. În mod neaşteptat însă, acest lucru a părut doar să contribuie la picanteria legendei care a devenit Moulin Rouge.

Moulin Rouge a fost distrus de un incendiu în 1915, încheindu-şi astfel prima perioadă de glorie. S-a redeschis însă 6 ani mai târziu, continuând să fie un simbol al bucuriei de a trăi şi al decadenţei neprefăcute în întreaga Europă.

Andrea Nagy

Foto: captură video

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.