10 ani și o altă casă pentru Fabrica de Pensule

Articol editat de cristina.rusu, 13 octombrie 2019, 06:00

Fabrica de Pensule împlineşte anul acesta 10 ani de existenţă, deşi, din câte înţeleg, nu în acelaşi spaţiu. Vom avea unde să venim în continuare la Fabrica de Pensule?

Michi Branişte: Fabrica va exista, dar sub altă formă. Se va reloca; doar că nu într-un singur spaţiu, ci în mai multe spaţii din oraş. Deja biroul împreună cu o sală care poate fi folosită pentru expoziţii există în centru, lângă clubul CFR (am stabilit un parteneriat cu ei, au o sală mică şi putem face expoziţii acolo). Pentru partea de spectacole, în momentul în care credeam că nu vom mai găsi nimic, am primit o propunere din partea unor colegi foarte inimoşi; e vorba de un spaţiu în care să lucrăm ca într-un laborator, în care artele sunt deschise şi spre alte ştiinţe, alte domenii de activitate. Încă nu pot să spun unde se află acest spaţiu, dar se află mult mai central faţă de locaţia iniţială a Fabricii.

Carmen Sas: Va fi la fel de generos?

Michi Branişte: Nu, va fi mai micuţ: în jur de 350 de metri pătraţi, cu un studio de spectacole şi o sală de repetiţii. Mutarea din spaţiul iniţial al Fabricii determină o schimbare de perspective asupra prezenţei noastre în oraş şi asupra tipului de activităţi. Dacă înainte am avut un nucleu central, acum vom avea un punct nodal, care e biroul împreună cu acea sală de expoziţii; în plus sunt alte spaţii care sunt avute în vedere pentru colaborări punctuale.

Vom avea aşadar mai degrabă o existenţă satelitară, ceea ce poate fi foarte bine pentru că, reflectând asupra activităţii noastre, mi-am dat seama că, având la îndemână totul în acea clădire, am fost destul de autosuficienţi şi nu am făcut suficiente parteneriate cu alte organizaţii din oraş. Această ieşire din matcă ne obligă la o existenţă bazată pe o mai bună colaborare cu celelalte instituţii. Colegii mei care se ocupă de arte vizuale au gândit deja o expoziţie în 4 muzee de ştiinţă din Cluj, în care arta se inserează şi devine o parte a colecţiei pe care o are muzeul respectiv.

După 10 ani e foarte important să te reinventezi, doar că îmi dau seama că oamenii care construiau Fabrica sunt foarte legaţi de spaţiul acela. E foarte greu aşadar să dea un refresh, stând în aceleaşi spaţii. Pur şi simplu mintea noastră e construită pe obiceiuri şi e foarte greu să scapi de ele.

Carmen Sas: Un spaţiu de care puteţi beneficia este sala noastră de spectacole, extrem de generoasă din toate punctele de vedere. De ce nu? Haideţi să faceţi spectacole aici!

Michi Branişte: Pentru anul viitor ne-am propus să realizăm un proiect în care Radio Cluj va fi partener. Dorim să creem nişte laboratoare de cercetare interdisciplinară pentru tineri dramaturgi, care vor scrie texte pe care ulterior le vom putea prezenta şi ca lectură în sală; dar partea mai interesantă e că am dori să facem teatru radiofonic împreună cu Radio Cluj.

Carmen Sas: Cum vă descurcaţi cu atragerea finanţărilor de care are nevoie arta pentru a fi susţinută?

Michi Branişte: De-a lungul timpului am avut diverse finanţări. Am început în 2009 cu un fond norvegian. Ulterior a venit criza şi a avut loc un moment de solidaritate, au fost organizate două licitaţii la Paris, iar banii rezultaţi au ajutat la stabilirea unor lucruri mai clare: am renovat spaţiile, am reuşit să dăm bani şi pentru noi lucrări ale artiştilor, să ajutăm organizaţiile care nu aveau suficienţi bani, am făcut biblioteca. Apoi au mai venit finanţări de la administraţia Fondului Naţional Cultural (e partenerul nostru de la începutul Fabricii). Un alt partener a fost Primăria Cluj, care consideră Fabrica drept proiect prioritar din 2015. În continuare simţim nevoia diversificării acestor fonduri, pentru că e nesigur ce se întâmplă cu fondurile publice.

Carmen Sas: Cât de deschişi sunt cei din zona privată către a vă finanţa?

Michi Branişte: Singura finanţare privată pe care am avut-o a fost exact licitaţia despre care discutam înainte. Anul acesta am încercat să dezvoltăm o relaţie cu un sponsor important din Cluj, dar la un moment dat colaborarea a picat. Am încercat să ieşim din logica „ce-mi dai, cu ce mă faci vizibil”, înspre ce am putea face împreună, cum am putea să ne punem energiile împreună ca să ajungem într-un loc în care e nevoie de ajutor, sau de artă care să arate o altă perspectivă. Noi avem un capital de imagine care e transferabil, dar nu e o muncă uşoară.

Carmen Sas: Îmi aduc aminte că la început, toată lumea privea cu scepticism ce ne propuneaţi. Spuneau că e imposibil ca în spaţiul acela să creezi un loc care să adune lume care să guste cultura. Acum, după 10 ani de zile, putem vorbi de realizările voastre. Dacă e să tragi linie, ce ai spune despre aceşti 10 ani?

Michi Branişte: Au fost foarte intenşi, cu foarte multă muncă. Am învăţat foarte multe lucruri din interacţiunea cu colegii, am încercat să creem o microcomunitate şi să testăm diverse moduri de a conduce comunitatea respectivă. Cred că a fost o lecţie de viaţă importantă, am învăţat să fiu un profesionist alături de colegii din Fabrică, cu care am făcut ceva mult mai mare decât ne puteam imagina, decât ar fi putut să facă fiecare dintre noi de unul singur.

Carmen Sas: De la public ce aţi învăţat?

Michi Branişte: Una dintre primele noastre activităţi se referea la mediere culturală. Ne-am dat seama că e un flux de public la vernisaje, unii oameni vin poate pentru prima dată şi au nevoie de un fel de adaptare, de introducere în ceea ce văd. De aceea, inclusiv pe partea de expoziţii am început să avem o persoană care face vizite ghidate, care explică ceea ce publicul poate să vadă în expoziţie. Iar pentru partea de spectacole aveam discuţii cu publicul, care era foarte doritor să-şi exprime părerea. Cred că din această întâlnire cu publicul noi ne-am putut da seama mult mai bine care sunt nevoile artiştilor şi ale publicului clujean în ceea ce priveşte oferta culturală.

Carmen Sas: Octombrie şi noiembrie sunt două luni în care rămâneţi încă în vechiul spaţiu. Ce proiecte aveţi?

Michi Branişte: Pe deoparte sunt proiectele expoziţionale care pot să fie vizitate în acest moment. Colegii noştri de la Galeria laterală au pregătit o expoziţie surpriză de tip blind date, în care artistul nu era în public decât în momentul în care ajungeai în galerie. E vorba de Geta Brătescu, o artistă foarte importantă pentru scena de artă contemporană din România. Iar cealaltă expoziţie se numeşte Privirea colectivă: mostre din ceea ce ne priveşte pe toţi, o expoziţie de artă video în care sunt prezentate interviuri cu mai mulţi producători, curatori, artişti, critici de artă contemporană, care vorbesc despre experienţele lor. Amândouă sunt la parterul din curtea Fabricii.

În data de 14 şi 15 octombrie vom avea o întâlnire de dans contemporan cu artistul Thomas Burzan din Olanda. Apoi în data de 17 octombrie vă invităm la vernisajele expoziţiilor din muzee despre care vă ziceam. Proiectul se numeşte The Museum Affair, exerciţii de grefare a spaţiului muzeal clujean. Începem la ora 18.00 la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Mai avem, tot în ziua de 17, un proiect foarte lejer care se numeşte #FMR: ne-am dorit ca publicul să-şi poată exprima într-un mod performativ gânduri şi idei, într-un loc în care să nu simţi presiunea succesului în a crea ceva, ci un spaţiu în care orice idee poate fi exprimată, în scopul de a descoperi noi talente.

În 20 octombrie avem un spectacol de la Bucureşti, se numeşte Pisica lui Schroedinger. E un spectacol care foloseşte multe mijloace multimedia, iar regizorul Alexandru Berceanu este invitat să ţină un workshop de regie pentru tinerii de la Cluj, tocmai pentru a arăta cum şi de ce folosim mijloacele multimedia într-un spectacol.

În 24 octombrie avem un spectacol din Ungaria, se numeşte Fără adresă (cumva reprezintă o metaforă a ceea ce ni se întâmplă nouă). Mai avem un workshop cu Mihaela Sârbu, o actriţă foarte cunoscută, de care am văzut că sunt interesaţi toţi studenţii de la Facultatea de Teatru.

Din Austria am invitat un spectacol care se numeşte This is how we draw the line, o colaborare între o coregrafă şi un artist vizual. Pe pereţii sălii în care vom prezenta acest spectacol sunt nişte cuie; şi între cuie e aşezată o coardă care-şi schimbă forma de fiecare dată, amintind de flexibilitatea pe care noi trebuie să o avem în acest moment. Spectacolul vrea să spună că dincolo de spaţiu, oamenii sunt cei care fac locul.

Mai avem şi alte spectacole în noiembrie, dar şi multe dezbateri. Colegii mei de pe partea de arte vizuale încep o serie care se numeşte Pilot Café, un fel de cafenea artistică în care e un moderator şi un invitat care povestesc, iar publicul se poate implica. Un alt lucru important, noua noastră direcţie este faptul că ne interesează formarea profesională şi contactul cu tinerii artişti.

Ne interesează ce se întâmplă după şcoala de la Cluj, cine e noua generaţie şi ce nevoi are această generaţie. Colegii de la arte vizuale au propus un cadru în care doi tineri curatori invită colegii lor să aibă o expoziţie în Fabrica de Pensule. Mi se pare un gest foarte frumos de încredere să dea mână liberă tinerei generaţii.

Carmen Sas / Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.