2019 a fost un an rodnic pentru arheologii din Cluj

Articol editat de cristina.rusu, 16 octombrie 2019, 14:26

2019 a fost un an rodnic pentru arheologii din Cluj.

Mai multe şantiere au fost deschise, iar săpăturile au scos la iveală lucruri senzaţionale.

Invitatul Doinei Borgovan a fost Felix Marcu, director al Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj:

Felix Marcu: Am avut cercetări în peştera de la Cioclovina de Apă, o peşteră unde s-a descoperit, acum 40 de ani, un tezaur cu piese de chihlimbar şi mărgele de sticlă. S-a presupus că se datează din epoca fierului, dar arheologii de la muzeul din Cluj, împreună cu speologi din mai multe asociaţii, au stabilit o dată mai precisă, undeva pe la 1400-1200 î.E.N. Ce este interesant este că au stabilit inclusiv caracterul acestor descoperiri, aducând noi argumente în sprijinul faptului că este vorba de fapt de un sanctuar al nimfelor. Piesele au fost depuse probabil ca ofrande nu o singură dată, ci succesiv, pe parcursul a 100 de ani.

Mai facem cercetări intense la cetăţile dacice de la Grădiştea de Munte. Chiar în acest moment la Costeşti sunt şi intervenţii pe partea de restaurare, acolo se sapă pe o terasă adiacentă drumului care duce dinspre fortificaţii la temple. Deocamdată s-au descoperit structuri destul de prost păstrate, dar este vorba probabil tot despre temple.

Tot despre două temple e vorba şi la Cetatea zânelor de la Covasna, unde de asemenea avem responsabilitatea şantierului.

Unul dintre cele mai importante situri la care lucrăm este în Alba Iulia, la palatul guvernatorului roman (era capitala provinciei). Este situat în partea de jos, la est de oraş. Fortificaţiile romane, spre deosebire de cetăţile dacice, sunt amplasate în văi, dar pe locuri mai ridicate. Foarte interesant cum în multe cazuri castrele se aşează pe aşa-numitele conuri de dejecţie, adică la intersecţia a două văi. Vedem uneori cum toată zona din jur este inundată, dar fortificaţia rămâne intactă, chiar dacă în momentul de faţă este greu vizibilă diferenţa de teren. Aveau topografi foarte buni.

Doina Borgovan: Romanii nu construiau chiar la întâmplare.

Felix Marcu: Aceasta o ştim din multe alte structuri; una dintre acestea este castrul de la Brustur, de la Romita, în Sălaj, unde de anul trecut cercetăm o structură extrem de interesantă de tip tetrapilon, adică 4 baze de coloane de mari dimensiuni. Era vorba cel mai probabil de o intrare în 4 arce, o deschidere cu 4 bolţi, ceea ce era impresionant într-un castru auxiliar.

Doina Borgovan: Revenind la palatul guvernatorului de la Alba Iulia, până când vor continua săpăturile?

Felix Marcu: Săptămâna trecută s-au încheiat. Finanţarea de la Ministerul Culturii nu a fost foarte mare, aşa că cercetările nu sunt de amploarea care ar trebui să fie. Dar se află în proprietatea primăriei din Alba Iulia şi are potenţialul de a se dezvolta într-un parc arheologic pe viitor. Avem nevoie de mulţi ani pentru a o cerceta, pentru că este o construcţie foarte mare.S-au găsit inclusiv fragmente de pictură romană, ceea ce este destul de rar, pentru că pictura în general apare în casele ocupate de oameni importanţi (cum trebuie să fi fost guvernatorul şi familia lui). Au mai fost descoperite ştampile tegulare, adică ştampile cu abrevierea numelui gărzii de la Alba Iulia, a unor infanterişti veniţi chiar din Britania al căror rol era să-l păzească pe guvernator.

Am mai continuat cercetările în castrul roman de la Bologa, tot un palat similar acestuia din Alba Iulia, dar de mai mici dimensiuni. Este vorba de un pretorium, clădirea comandantului trupelor de la Bologa, foarte bine păstrată. Este o clădire de tip mediteranean, cu o curte centrală înconjurată de încăperi. Majoritatea sunt încălzite pe sub podea, dar şi prin pereţi, iar podeaua este aproape intactă.

Doina Borgovan: Din ce era făcută podeaua?

Felix Marcu: Dintr-un fel de mortar amestecat cu cărămidă pisată, un beton impermeabil de foarte bună calitate folosit des de romani. Reţeta încă nu este cunoscută, dar se spune că este necesar praful vulcanic din Italia pentru o calitate cât mai bună. Am găsit şi pereţii de compartimentare, cu o ramă de lemn, destul de subţiri (seamănă foarte bine cu pereţii din rigips din ziua de azi), cu mai multe straturi de tencuieli, ceea ce înseamnă că a fost folosită o perioadă îndelungată clădirea. La un moment dat a fost distrusă, probabil la sfârşitul epocii romane. Un lucru destul de rar în Dacia: am descoperit urmele unei locuiri romane foarte târzii, care parţial suprapun clădirea aceasta romană; cu o planimetrie interesantă, dar diferită de cea a clădirii din faza principală.

Doina Borgovan: Cum aţi descoperit că la Bologa este acest castru roman?

Felix Marcu: Se ştia de la sfârşitul secolului XIX, când o serie de cercetători arheologi unguri au început să facă cercetări intense pe limes-ul roman. Bologa este cel mai sudic punct al graniţei romane de nord-vest, de aici a început şi el cercetările. Tot aici se află şi multe turnuri de semnalizare romană, care sunt în legătură directă cu Bologa. Apoi urmează mai înspre nord alte castre despre care ştim tot din această perioadă (de la Bucium, Românaş, Romita, Moigrad). Spuneam că majoritatea nu se văd, dar aici se păstrează valul de pământ (pe unele laturi se văd inclusiv cele două şanţuri care împrejmuiau incinta). Noi am făcut cercetări numai în zona porţii principale, pe care am şi avut intenţia să o conservăm. Nu avem încă banii pentru acest proiect, dar sperăm ca în viitor să punem în valoare şi acea poartă şi să facem un mic muzeu de sit în acea zonă.

Doina Borgovan: Cum se explică faptul că e aşa de bine păstrată clădirea?

Felix Marcu: Clădirile importante se aflau în partea centrală a castrului, printre ele şi această clădire a comandantului. Din păcate aproape tot castrul a fost jefuit de piatră.

Doina Borgovan: Săpaţi acum la biserica unitariană din Bădeni de exemplu, despre care ne spuneţi că este una dintre cele mai vechi din judeţ.

Felix Marcu: Este probabil cea mai veche din Transilvania, fiind datată cu o monedă de la mijlocul secolului XIII. Datările acestea precise înseamnă foarte mult: în acea perioadă din care nu avem multe surse scrise, nu ştim mare lucru despre cronologia acestor construcţii. De altfel, chiar la Bologa, în cetatea medievală, în donjon am găsit câteva fragmente de lemn din grinzile din turnul central. Am făcut şi analiză de dendro-cronologie, se datează şi aceea tot pe la 1250, atunci a fost tăiat lemnul; ori din surse scrise cetatea a fost prima oară atestată la 1304.

Mai facem cercetări la biserica de la Noşlac. Ce este interesant la bisericile acestea este faptul că sunt construite pe situri mai vechi, dar niciodată nu am avut argumente clare pentru aceasta. Ştim că refoloseau materialele romane, dar acestea puteau fi aduse şi de la distanţă mai mare. Ori acum, cu noile cercetări şi evaluări pe care le facem în cadrul proiectelor de restaurare, constatăm şi la Noşlac că este foarte probabil să fie amplasat pe o vilă rustică, ori pe o fermă romană.

Doina Borgovan: Lucrările de restaurare vă dau posibilitatea, ca arheologi, să intraţi şi să vedeţi ce se întâmplă acolo?

Felix Marcu: În principiu, în faza de studiu de fezabilitate se face un diagnostic arheologic, unde se pune accent pe structură, adică săpăm în zona incintelor sau în zona zidurilor exterioare, în funcţie de intervenţiile ulterioare pe care vor să le facă. Urmează supravegherea arheologică, unde avem foarte puţine date; unde ştim mai multe, se încep cercetări sistematice în funcţie de ce se doreşte să se pună în valoare. Asta s-a întâmplat recent şi la biserica din Huedin.

Doina Borgovan: Este cea mai spectaculoasă descoperire din acest an?

Felix Marcu: Depinde de specialist! Eu sunt romanist, deci mi se pare mai important castrul de la Bologa. Este vorba despre două cripte intacte (a fost finalizată cercetarea la una dintre ele). Ştiam că există, dar nu ştiam detalii despre ele. Este importantă pentru că acum 120 de ani s-au mai făcut descoperiri similare la Cluj şi la Cetatea de Baltă în Alba. S-au descoperit mai multe schelete în această criptă, în total 3 schelete de copil, un schelet de adolescent şi 3 de adulţi. Inclusiv materialul textil se păstrează foarte bine.

În afară de obiectele ornamentale (în zona intrării s-a descoperit o mână de înger), materialele textile sunt brodate cu fir de argint – uneori cu fir de aur -, păstrate într-o stare bună pentru că umezeala este de aproape 100%. Din acest motiv cercetarea este extrem de complicată. De aceea avem nevoie la faţa locului inclusiv de conservatori şi în textile. Din fericire le avem pe Ioana Cova şi Laura Troşan de la Muzeul Etnografic, ele de altfel s-au ocupat şi de rochiile din secolul XVII din cadrul expoziţiei Cornul abundenţei.

În afară de măsurile de precauţie pe care trebuie să şi le ia cei care participă la săpături, problema cea mai mare este stabilizarea materialului textil, care durează cel puţin 6 luni. Se fac o serie de analize, lucrăm şi cu colegii de la agronomie, care au laboratoare de biologie bine puse la punct. Inclusiv în Ungaria sunt trimise câteva probe, dar şi la Bucureşti, pentru a afla cât mai multe detalii. Cercetarea este în curs, urmează să se deschidă în curând cea de-a doua criptă.

Doina Borgovan / Andrea Nagy

Foto: facebook Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.