Personalitatea zilei: Mihail Sadoveanu [AUDIO]
Articol editat de cristina.rusu, 5 noiembrie 2019, 06:00 / actualizat: 5 noiembrie 2019, 10:22
Articol editat de cristina.rusu, 5 noiembrie 2019, 06:00 / actualizat: 5 noiembrie 2019, 10:22
Este considerat unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX, opera sa înscriindu-se, mai ales în primă fază, în sfera tradiţionalistă a lui Nicolae Iorga.
S-a născut la Paşcani, în 5 noiembrie 1880. A debutat la 17 ani în revista bucureşteană Dracu, cu o schiţă pe care a semnat-o cu pseudonimul Mihai din Paşcani.
A colaborat la revista Viaţa nouă, publicaţie de factură simbolistă, alături de Gala Galaction, Tudor Arghezi şi Ovid Densuşianu, nu era însă de acord cu ideile simboliste din această publicaţie. A încercat să studieze dreptul, luând însă decizia de a abandona facultatea pentru a se dedica în exclusivitate scrisului: o decizie greu de urmat, care l-a făcut sensibil la curentele politice, în contextul în care era capul unei familii cu 11 copii.
A colaborat la Voinţa naţională, un ziar politic condus de Vintilă Brătianu. Aici va apărea, pe fragmente, primul său roman, Şoimii, cu o introducere făcută de istoricul Vasile Pârvan. S-a alăturat grupului de scriitori din jurul revistelor Sămănătorul şi Viaţa românească, publicaţii ce promovau o abordare rurală a artei, iar anul următor a publicat 4 volume ce au marcat începutul unei cariere prolifice care a durat o jumătate de secol.
În 1921 a devenit membru al Academiei Române, discursul său de recepţie abordând tema folclorului românesc şi în special a poeziei populare. Încă din tinereţe a ocupat diverse posturi de funcţionar public, dar a început să manifeste interes faţă de politică din 1926, când a intrat în Partidul Poporului, formaţiune politică unde era înscris şi bunul său prieten Octavian Goga. A fost deputat din partea judeţului Bihor şi, în timpul cabinetului condus de Nicolae Iorga, a ocupat poziţia de preşedinte al Senatului. În 1928 a publicat Hanul Ancuţei, o îmbinare deosebită a nouă povestiri.
După 1944, Sadoveanu a îmbrăţişat stilul realismului socialist şi a sprijinit în mod memorabil autorităţile comuniste prin discursul său, Lumina vine de la Răsărit. A făcut o călătorie în Uniunea Sovietică, la întoarcere ţinând discursuri de laudă a stalinismului. A locuit o vreme la Ciorogârla, într-o vilă atribuită de partid, drept pentru care a primit din partea intelectualilor porecla de „contele de Ciorogârla”. A fost preşedintele Uniunii Scriitorilor din România şi a fost de mai multe ori laureat al Premiului de Stat pentru Proză. S-a stins din viaţă în 1961, iar casa în care a trăit în ultimii ani, din apropierea localităţii Vânători-Neamţ, este astăzi casa memorială Mihail Sadoveanu.
Andrea Nagy
Foto: arhivă radio
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.