Personalitatea zilei: Benjamin Fondane [AUDIO]
Articol editat de cristina.rusu, 14 noiembrie 2019, 06:00 / actualizat: 14 noiembrie 2019, 10:15
Articol editat de cristina.rusu, 14 noiembrie 2019, 06:00 / actualizat: 14 noiembrie 2019, 10:15
Benjamin Fundoianu, Diomed, Funfurpan, Alex Vilara; toate aceste pseudonime, dar şi multe altele, se referă la poetul franco-român cunoscut ca Benjamin Fondane, născut la Iaşi, în 14 noiembrie 1898.
A colaborat de la 14 ani la diverse reviste literare româneşti şi evreieşti, dintre care amintim Viaţa nouă, publicaţia coordonată de Ovid Densuşianu. Tânărului îi plăcea să citească şi avea o afinitate în special pentru cronicarii moldoveni Ion Neculce şi Miron Costin, dar îi aprecia şi pe poeţii tradiţionalişti de la începutul secolului XX, care cântau în versurile lor peisajele rurale.
În 1917 l-a întâlnit pe poetul simbolist Ion Minulescu, care-şi părăsise casa dintr-un Bucureşti aflat sub asediul Puterilor Centrale. Minulescu a fost impresionat de tânărul moldovean, descriindu-l ca „o pasăre rară şi un talent autentic”.
Fondane a început în această perioadă să lucreze la ciclul poetic Privelişti, pe care l-a încheiat în 1923. A publicat în Chemarea, apărută la Iaşi, un articol de protest împotriva arestării lui Tudor Arghezi, acuzat de colaboraţionism, iar mai apoi s-a mutat în Bucureşti, schimbându-şi adesea domiciliul. Printre aceste schimbări de adresă, a făcut cunoştinţă cu scriitorii simbolişti şi avangardişti din capitală, printre care Filip Brunea Fox, Saşa Pană şi Ilarie Voronca. A urmat facultatea de drept în Iaşi, dar nu şi-a obţinut licenţa, ca urmare a unei puternice opoziţii a unui membru al conducerii universităţii, A.C. Cuza, un cunoscut antisemit al epocii.
A emigrat în Franţa în 1923, mânat de nevoia de a-şi demonstra valoarea ca poet într-un context cultural diferit. A lucrat ca bibliotecar şi a tradus texte româneşti în franceză, primind în acest sens o remuneraţie din partea Ministerului Culturii. A cochetat cu dadaismul şi suprarealismul, ajutând la înfiinţarea unui teatru în Paris, dedicat lui Alfred Jarry.
S-a distanţat însă de comunismul propus de Andre Breton, afirmând că ideea poate fi fatală: „Niciodată un poet nu va putea recupera libertatea pe care a avut-o într-o republică a burghezilor”. A devenit un contributor regulat al multor publicaţii franceze, opera sa publicistică subsumându-se ideilor filosofice ale existenţialismului.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost capturat de forţele colaboraţioniste şi dus în lagărul de exterminare din Auschwitz.
Multe dintre poemele sale, reconstituite din manuscrise fragmentare, au fost publicate în Franţa, la 20 de ani după moartea lui Benjamin Fondane.
„Covoare din pereţi,
cu vânători pe ele, copoi agili, vreun taur
şi fildeşi de mistreţi;
Un soare roş prin geamuri prefiră praf de aur.
Covoare din pereţi,
maro, albastre, roze, ascund ca-n nişte drame,
un şir întreg de vieţi;
tablouri anonime plângând burgheze rame.
Covoare din pereţi,
o, nopţile cu friguri, cu spasme, vu ftizie,
cu demoni roşi şi creţi;
balauri mari de stofă şi spaimă de hârtie.
Covoare din pereţi,
va scotoci Americi, imagini, intrigi, drame,
în vremi, vreun cântăreţ;
şi voi n-o să-i spuneţi
nici drama ce m-agită, şi-o să-l lăsaţi s-aclame
(cum mă lăsaţi pe mine) – imagini, câni, drumeţi,
şi crierii cocli-vor a cărţilor arame
de glorii rare, beţi –
Covoare din pereţi!…”
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.