„Ai să dai samă, doamnă”, îşi ameninţa soţia Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, în textul lui Costache Negruzzi. În această nuvelă, pe care toţi elevii ajung să o citească în anii de şcoală, Ruxandra Lăpuşneanu apare ca o femeie asuprită, trăind în teamă, în umbra soţului ei. Poate să fi fost şi fărâme de adevăr în această reprezentare, doamna Ruxandra a fost însă o femeie puternică şi ar merita să fie pomenită pentru calităţile ei.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
21 noiembrie 2019, 06:00 / actualizat: 21 noiembrie 2019, 8:51
„Ai să dai samă, doamnă”, îşi ameninţa soţia Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, în textul lui Costache Negruzzi. În această nuvelă, pe care toţi elevii ajung să o citească în anii de şcoală, Ruxandra Lăpuşneanu apare ca o femeie asuprită, trăind în teamă, în umbra soţului ei. Poate să fi fost şi fărâme de adevăr în această reprezentare, doamna Ruxandra a fost însă o femeie puternică şi ar merita să fie pomenită pentru calităţile ei.
A fost fiica lui Petru Rareş şi a Elenei Brâncovici. S-a căsătorit cu Alexandru Lăpuşneanu la 16 ani, dar se spune că primul copil l-a născut înainte de această dată. După ce soţul ei a pierdut prima domnie, doamna a trimis oameni la curtea de la Constantinopol şi a făcut intervenţii pentru a obţine din nou tronul, un demers care a avut succes în 1563.
Sunt istorici care o acuză pe doamna Ruxandra de moartea soţului ei, bazându-se pe un rând din cronica lui Grigore Ureche. Cert e că Alexandru Lăpuşneanu a renunţat la tron înainte de moarte, aparent de bună voie. Timp de doi ani a fost regentă în Moldova, în numele întâiului ei născut, timp în care a sprijinit financiar mai multe mănăstiri de la Muntele Athos şi a susţinut zidirea unei biserici noi în Roman.
A murit la nici 32 de ani, răpusă de boală, fiind înmormântată la Mănăstirea Slatina, alături de soţul ei.