Ascultă Radio România Cluj Live

[AUDIO] Hoinar prin România, povestea scriitorului francez îndrăgostit de România

[AUDIO] Hoinar prin România, povestea scriitorului francez îndrăgostit de România

Articol editat de Carmen Sas, 23 noiembrie 2019, 13:29 / actualizat: 23 noiembrie 2019, 14:33

”Hoinar prin România”, povestea scriitorului francez îndrăgostit de România.

Se spune că unele întâlniri sau momente, în viață, sunt revelatorii. Că te scot din circuitul de rutină al zilelor obișnuite și te pun pe gânduri, te obligă să te recalibrezi și să te repoziționezi vis-a-vis de o idee, de o teorie sau de o cutumă.  Așa a fost și întâlnirea mea cu Grégory Rateau, un tânăr scriitor francez care a venit la Cluj Napoca pentru a-și lansa cartea „Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francez”. 

O întâlnire care m-a determinat să redescopăr România prin ochii unui hoinar străin, fascinat de lucruri simple dar perene, de mărinimia naturii, de proverbialul atribut de ”gazdă bună” al țăranului, omenos precum noi îl știm din basmele românilor și care mi-a vorbit de ”veșnicia” lui Blaga…

Mărturisesc că am plecat la întâlnirea cu Grégory gândindu-mă că o să vorbim despre o carte în care autorul (despre care știam că are un master în producție și scenaristică la Sorbona, că scrie și realizează filme, este redactor-șef la Lepetitjournal.com Bucarest și că este colaborator al Radio Romania International) îmi va spune ce țară frumoasă avem și cum noi, românii, nu vedem acest lucru și nu știm să îl prețuim cu adevărat. Și într-adevăr, am vorbit și despre acest lucru dar întâlnirea noastră a fost mai mult de atât. Am descoperit un străin care iubește România, țara în care locuiește de câțiva ani de zile, mai mult decât o fac mulți dintre noi (!) și care vorbește cu maximă sinceritate despre cât de frumos este acest colț de lume și despre filosofia țăranului român cu o naturalețe pentru care mulți dintre cei care trăiesc românismul la cote maxime, ar invidia-o.  

Grégory Rateau a vrut să își facă o idee proprie despre România, drept urmare a străbătut țara în lung și lat, de la Bucureşti până în zone rurale izolate, din pădurile Carpaţilor până pe plajele din Delta Dunării, din Maramureș în Timișoara sau Moldova. Și mi-a împărtășit din gândurile și experiențele lui, la un pahar de apă la Institutul Francez din Cluj:

Grégory Rateau Primul contact cu România a fost printr-o drumeţie pe care am făcut-o cu logodnica mea, care e româno libaneză, prin munţii Făgăraş, Bucegi, în urmă cu 6 ani. Ce m-a surprins foarte plăcut încă de atunci, a fost primirea călduroasă a oamenilor, frumuseţea peisajelor şi faptul că nu este turism. Este o ţară unde, încă, poţi să te pierzi. Deşi este în Europa, te simţi altundeva, într-o ţară care şi-a păstrat foarte bine identitatea.

Carmen Sas  Ai continuat să descoperi România, după prima ta vizită în Făgăraș. Ți-ai stabilit un anume traseu, ai vrut să vezi un loc anume sau ai plecat la întâmplare, ”să vezi ce se întâmplă”, oricum, totul era nou pentru tine.

Grégory Rateau – Într-adevăr, în primele drumeţii am mers pe zone marcate dar apoi am ieşit din aceste zone marcarte, în principal pentru că erau acoperite cu zăpadă şi nu erau curăţate. Şi a fost o adevărată aventură. Şi cred că descoperirea României a fost, pentru mine, într-un fel, legată şi de pericole. A implicat şi pericole şi îţi pot da un exemplu: am avut o întâlnire cu  o ursoaică, care a început să arunce cu pietre în noi, să le prăvălească la vale, un animal foarte inteligent, care încerca să îşi protejeze puiul de noi, care era undeva pe o cornişă. A fost ceva foarte palpitant şi acum, privind retrospectiv, vă pot spune că a fost chiar înfricoşător acel moment.

Carmen Sas Bun! Aceasta a fost una dintre cele mai palpitante, mai interesante călătorii, așa cum ai spus. Să te întâlnești cu o ursoaică nu se întâmplă în fiecare zi. Și ai descoperit o altă Românie: ai călătorit din nord în sud, din est în vest, poate ai călători mai mult decât mulți dintre noi, în România. Și vreau să te întreb ce ai descoperit la țara asta ceva ce nu ai văzut în alte părți ale lumii în care ai umblat?  

Grégory Rateau Cred că cel mai mult îmi place, în România, viaţa la ţară şi oamenii de acolo, cum e satul bunicilor logodnicei mele, aproape de Topoloveni, Piteşti. Şi acolo am fost surprins de generozitatea oamenilor, faptul că ne aduc tot timpul fructe şi legume şi noi, la rândul nostru, împărţim cu ei ce avem. Există o solidaritate a comunităţii. Şi apoi am regăsit imagini din propria copilărie: timpul care trece încet, ai timp să profiţi de lumină, de căldură. De asemenea mi-a plăcut foarte mult în Delta Dunării şi la Sulina, plajele de acolo, sălbatice, unde eram absolut singur , cu cai sălbatici, cu vaci, este un peisaj care, cred, din păcate, va dispărea încet şi pe care nu îl găseşti în alte locuri în Europa.

Carmen Sas E a treia oară când menționezi ”bunătatea oamenilor” și modul în care tu, turist străin, te simți primit în România. E lucrul care te-a fascinat cel mai mult, descoperindu-ne țara?

Grégory Rateau E adevărat că una e să călătoreşti şi alta e să locuieşti mai mult într-o ţară. Poţi să descoperi chiar că eşti incompatibil cu locuitorii acelei ţări. Dar între români şi francezi cred că există numeroase legături: această dorinţă de a se bucura de viaţă, de momentul prezent, de a se bucura de masă, de a bea un păhărel, acea bucurie de a trăi, şi cred că există şi o filosofie asemănătoare a acestui moment prezent, pentru că, de multe ori, fie suntem prizonieri ai trecutului, fie suntem angoasaţi de un viitor incert. Pe când, filosofia ţăranului român este de a trăi prezentul.

Carmen Sas Declarația aceasta a ta mi se pare cu atât mai interesantă cu cât mulți dintre noi știu că francezii nu au o părere tocmai bună despre români, date fiind acțiunile unor români la voi acasă. Tu ai descoperit, se pare, o cu totul și cu totul altă lume, un alt popor, prin contact direct cu noi. Preconcepțiile acestea, pe care poate le-ai avut și tu, ți-au fost anulate în totalitate?

Grégory Rateau Nu am avut multe idei preconcepute, pentru că am cunoscut mulţi români în Paris, la cafeneaua românilor, unde mulţi dintre ei mă descurajau să vin în România. De ce făceau asta? Pentru că pentru ei, România a fost o decepţie, nu li s-au oferit prea multe posibilităţi, că nu li s-a recunoscut valoarea. Iar după ce m-am stabilit în România, am simţit din partea lor un fel de gelozie, fiindcă au un fel de relaţie ciudată cu ţara lor: iubire şi ură în acelaşi timp. Uneori am sentimentul că românii pot fi cei mai răi ambasadori ai propriei ţări, pentru că sunt frustraţi, supăraţi pe ţara lor pe care au fost nevoiţi să o părăsească, de cele mai multe ori din motive economice.

Ceea ce m-a surprins, iarăşi, e că România nu este o ţară cu violenţe, cu pericole, aşa cum m-aş fi aşteptat când am ajuns aici, de altfel ne simţim foarte în siguranţă aici, mult mai în siguranţă decât în celelalte ţări europene. În Paris este o tensiune socială extremă. Chiar dacă şi aici există cazuri izolate de crime, România este o ţară foarte sigură. Şi îmi mai place că aici oamenii ies în oraş chiar dacă nu au mulţi bani. În Paris oamenii ezită să iasă pentru că totul e foarte scump.

De asemenea, mi-a plăcut să întâlnesc oameni foarte cultivaţi, pasionaţi de literatură și cultură. Scriitorul meu preferat e Panait Istrati şi cred că prin intermediul scriiturii lui s-a creat o fraternitate între mine şi români încă dinainte să ajung în România.

Carmen Sas  Ai făcut film, radio, fotografie, carte, presă scrisă…poți să vezi, să simți și să scrii ceea ce ai văzut. Nouă, românilor, ne place țara pe care o avem, cel puțin din punct de vedere geografic: avem munte, râuri, mare, avem cam tot ce ne trebuie … folosindu-te de toate aceste simțuri pe care ți le-ai cultivat, jurnalistic, de-a lungul anilor, poți să ne descrii țara, văzută prin ochii tăi?

Grégory Rateau – Sigur, sunt primele percepţii pe care le-am avut şi apoi e perspectiva jurnalistului care trăieşte aici de mai mulţi ani. Am fost impresionat de frumuseţea ţării dar i-am cunoscut şi problemele administrative sau politice, lucrând ca jurnalist. La nivel geografic, îmi place foarte mult România, chiar şi Bucureştiul. Deşi e un oraş haotic, există o poezie în acest oraş, care păstreză o anumită sălbăticie, unde natura îşi intră în drepturi de multe ori şi te mai loveşte câte o creangă, pentru că arborii nu au fost aranjaţi; sunt case care au fost abandonate şi reconstruite sau recondiţionate ulterior. Iar la ţară e un fel de poezie. E un stil de viaţă mai arhaic, aşa cum era în Franţa poate cu zeci de ani în urmă şi înţeleg de ce oamenii vor tot confortul şi vor să îşi modernizeze locuinţele dar aveţi grijă să nu pierdeţi această frumuseţe a satului!

Comunismul a schimbat echilibrul dintre viaţa la ţară şi cea de la oraş şi cred că nu trebuie să pierdeţi acest contact cu natura care încă este foarte puternic la români şi e altfel, sunteţi foarte ataşaţi şi de vreme, care este un subiect zilnic în conversaţii. În Franţa rareori ne interesează aceste lucruri, cum ar fi vremea. Apoi e foarte importantă această educaţie pentru mediu şi am văzut tineri care se mobilizează pentru a proteja mediul, îi învaţă pe ceilalţi să recicleze, să strângă gunoiul şi toate protestele care au avut loc pentru păduri şi împotriva defrişărilor ilegale, fiindcă în România mai sunt păduri virgine, unice în Europa şi e important să le apere.

Carmen Sas Revenind la cartea ta, ”Hoinar prin România”, care au fost zonele, locurile prin care ai umblat, care ți-au plăcut și despre care ai scris?

Grégory Rateau  Cartea e mai mult despre perceptele pe care România mi le-a făcut călătorind aici şi nu menţionez foarte precis locurile în care mă aflu. Vorbesc, bine-nţeles despre Bucureşti, fiindcă a fost primul oraş unde am ajuns şi care, la început nu mi-a plăcut foarte mult, poate şi fiindcă mă priva de natura care m-a atras la început în România; vorbesc despre Transilvania, despre viaţa la ţară, care e în afara radarului turistic, nu prea vezi turişti în sate dar vorbesc şi despre raportul meu cu drumeţia. Nu sunt foarte precis în a menţiona locurile, deşi vorbesc la un moment dat de Cimitirul Bellu sau de tradiţiile româneşti şi asta pentru că nu am dorit să fac un ghid turistic ci o carte în care reperele se pierd. Sentimentele contează mai mult! 🙂 

Carmen Sas Dacă ar fi să recomanzi prietenilor, indiferent din ce parte a lumii sunt aceștia, câteva locuri de vizitat în România, care ar fi ele și de ce i-ai îndruma către acele locuri?

Grégory Rateau  E greu de spus care ar fi doar câteva locuri care ar trebui vizitate. Aş menţiona, bine-nţeles, Timişoara, Cluj, Sibiu, pentru că sunt vizitabile şi frumoase. Apoi le-aş vorbi despre Bucureşti, care, da, necesită o mai mare explorare dar merită descoperit. Şi apoi, clar, le-aş recomanda să viziteze satele româneşti. Să se piardă puţin în păduri şi neapărat să viziteze Maramureşul. Acolo cred că ai nevoie de un ghid inteligent, care să te orienteze, să te ducă la ţărani, la oameni autentici, care duc mai departe tradiţiile. Şi neapărat să viziteze Delta Dunării! Uite, le recomand chiar o agenţie autentică de turism, care este a aunui francez căsătorit cu o româncă, se numeşte chiar aşa, Țara Autentică, agenţie care organizează excursii foarte frumoase în Delta Dunării. Nu aş putea spune care este locul meu preferat dar cred că îmi place mult Bucureştiul, pentru oamenii pe care i-am cunoscut acolo şi în acelaşi timp îmi place izolarea pe care mi-o oferă viaţa la ţară.

O Românie extrem de frumoasă, văzută prin ochii unui străin, îndrăgostit realmente de locurile și de oamenii de aici. Găsiți cartea lui Grégory Rateau la librăria Bookstory din Cluj Napoca sau o puteți împrumuta, pentru ediția scrisă în limba franceză, de la Institutul Francez din Cluj Napoca.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Carmen Sas

 

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

Vine, vine Moș Nicolae!
Reportaje joi, 5 decembrie 2024, 00:00

Vine, vine Moș Nicolae!

În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii și adulții îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Nicolae.   Mii de scrisori au fost...

Vine, vine Moș Nicolae!
Zeii din ruinele romane
Reportaje miercuri, 4 decembrie 2024, 12:49

Zeii din ruinele romane

Sorin Nemeti este responsabilul științific al castrului roman de la Potaissa și profesor universitar la catedra de Istorie Antică și Arheologie...

Zeii din ruinele romane
Cei muncitori, cei iuţi şi cei frumoşi: Cum e viaţa în singurul spital non stop pentru cai din România | FOTO
Reportaje marți, 3 decembrie 2024, 09:35

Cei muncitori, cei iuţi şi cei frumoşi: Cum e viaţa în singurul spital non stop pentru cai din România | FOTO

Clinica Ecvine de la USAMV Cluj este singurul spital de cai din România cu funcţionare non stop, ceea ce o face un punct de reper pentru...

Cei muncitori, cei iuţi şi cei frumoşi: Cum e viaţa în singurul spital non stop pentru cai din România | FOTO
Mănăstirea Prislop păstrează cu sfințenie moaștele Sfântului Andrei
Reportaje vineri, 29 noiembrie 2024, 15:59

Mănăstirea Prislop păstrează cu sfințenie moaștele Sfântului Andrei

Situată într-un loc pitoresc mănăstirea Prislop din localitatea Boiu Mare, Maramureș păstrează cu sfințenie moaștele Sfântului Andrei....

Mănăstirea Prislop păstrează cu sfințenie moaștele Sfântului Andrei
Reportaje vineri, 29 noiembrie 2024, 11:27

Să ne cunoaștem artiștii locali | FOTO

Un album cu cântece pentru copii, în maghiară, sau un spectacol lectură despre seniori și lecțiile pe care le putem învăța de la ei,...

Să ne cunoaștem artiștii locali | FOTO
Reportaje luni, 25 noiembrie 2024, 13:27

Povestea globurilor de sticlă de la Cluj-Napoca

La Cluj-Napoca există o fabrică de globuri înființată în urmă cu 30 de ani și care, de atunci, are activitate neîntreruptă. Globurile de...

Povestea globurilor de sticlă de la Cluj-Napoca
Reportaje sâmbătă, 23 noiembrie 2024, 00:00

Născuți din inimă, de la orfelinatele din ’89 până la realitățile adopției azi în România

O perspectivă sociologică asupra adopției în România, din anii 90 încoace, și-a propus cartea Născuți din inimă a autorului Liviu...

Născuți din inimă, de la orfelinatele din ’89 până la realitățile adopției azi în România
Reportaje vineri, 22 noiembrie 2024, 15:33

Atelierul unde cărămizile vechi capătă o nouă viaţă, iar oamenii o nouă şansă

Dacă ar fi să se identifice cu o singură piesă din munca lui, Codruţ Bogdan ar alege să fie o cărămidă imperfectă: cărămida aceea la care...

Atelierul unde cărămizile vechi capătă o nouă viaţă, iar oamenii o nouă şansă