Prima pagină » Reportaje » [AUDIO] „Polifonii pe luciu de oglindă”, un poem colectiv, închinat demnităţii umane

[AUDIO] „Polifonii pe luciu de oglindă”, un poem colectiv, închinat demnităţii umane

Articol editat de Carmen Sas, 27 noiembrie 2019, 15:17

Această prezentare necesită JavaScript.

În orice formă s-ar manifesta ea, poezia este nervura cea mai fină, rezonantă, a omului. Pătrunde, deschide, cuprinde, împlineşte, chestionează, alină, petrece, sprijină, înalţă, dar mai ales cimentează în cofraje fragile ambiţia permanenţei umane. Se manifestă prin cuvânt, dar nu numai: se manifestă şi prin solidaritatea pe care o poate aduna în jurul ei atunci când e dedicată unui scop nobil.

Despre astfel de poezie am vorbit cu poetul Remus Octavian Cîmpean, coordonatorul volumului colectiv intitulat Polifonii pe luciu de oglindă: un poem colectiv, închinat demnităţii umane.

Carmen Sas: Vorbim de poezie, vorbim de „Polifonii pe luciu de oglindă”, un volum îmbinat: poezie/artă, cu scop caritabil. Despre ce este vorba?

Remus Octavian Cîmpean: Este vorba de poezia din fiecare om, din fiecare dintre noi. În vara acestui an, printr-o întâmplare fericită, în care Muzeul de Artă a jucat un rol important, am avut prilejul să fac o după-amiază de poezie la Centrul de Îngrijiri Paleative Sf. Nectarie din Cluj-Napoca. Cred că este bine cunoscută activitatea acestui centru, este vorba de oferirea de asistenţă şi îngrijire persoanelor aflate în faze terminale ale unor boli. Deci este o susţinere pentru trecerea punţii. Ca să lucrezi acolo trebuie să ai nu doar etică profesională, ci şi inimă deschisă şi dragoste de oameni.

Carmen Sas: Să nu uităm că Centrul de Îngrijiri Paleative Sf. Nectarie se află sub patronajul Episcopiei Ortodoxe a Vadului Feleacului şi Clujului.

Remus Octavian Cîmpean: Este un proiect măreţ, pe care Biserica l-a dus la bun sfârşit şi l-a oferit comunităţii. A oferit comunităţii un serviciu extreordinar de important şi unic, cred, în Transilvania, în ţara noastră. Discutând cu părintele director al Centrului, care este şi medic şi preot, am aflat că ar fi nevoie de mult mai multe astfel de centre iar explicaţia este foarte simplă: noi, oricât de mult am fi ataşaţi emoţionmal de aparţinătorii noştri, nu suntem înzestraţi cu atâta putere şi ştiinţă în a acorda susţinere şi asistenţă, care, dincolo de latura medicală, reprezintă, de fapt, asigurarea demnităţii umane chiar şi în ultimele clipe ale vieţii. Lucrul pe care l-am înţeles aici (şi pe care mi l-am însuşit ca pe o lecţie de viaţă) este că demnitatea şi calitatea vieţii nu depind de timp: din momentul în care ne naştem şi până în momentul în care trecem, demnitatea şi calitatea vieţii trebuie să fie asigurată. Voi face referire la prefaţa acestei cărţi, scrisă cu generozitate de Vianu Mureşan, care spunea că un om aflat într-o situaţie de boală, în care funcţiile lui poate sunt alterate, nu este mai puţin om. Are aceeaşi năzuinţă a demnităţii ca în orice alt moment al vieţii lui, când poate era sănătos.

Carmen Sas: Poate are însă mult mai multă sensibilitate şi cu siguranţă mult mai mare nevoie de noi.

Remus Octavian Cîmpean: Absolut, pentru că ceea ce le facem lor, nouă ne facem, ca să se întoarcă misterioasele cuvinte ale lui Hristos: ceea ce facem altuia, ţie îţi faci!

Carmen Sas: Pentru că tot vorbeam de alinarea trecerii, aţi adunat 45 de oameni care s-au implicat în acest proiect, pentru a susţine această cauză. E vorba de 45 de poeţi care au semnat în „Polifonii pe luciu de oglindă”. 45 de braţe deschise către cei care au atât de mare nevoie de noi…

Remus Octavian Cîmpean: Îmi place să numesc acest proiect „45 de poeţi şi un pictor”, pentru că aceştia sunt semnatarii şi autorii volumului „Polifonii pe luciu de oglindă”. Nu voi pronunţa nume, pentru că ei vor putea fi văzuţi şi găsiţi pe coperta volumului, dar trebuie menţionat că s-au alăturat poeţi consacraţi din Cluj şi din alte părţi ale ţării, membri ai Uniunii Scriitorilor, cu o deschidere extraordinară. Eu nu am făcut decât să fiu purtătorul versurilor dânşilor şi să le reunesc în acest volum, aşadar le adresez întreaga mea consideraţie pentru deschiderea şi participarea promptă la acest proiect. Le mulţumesc enorm! Trebuie să spun că, dincolo de aceşti 45 de poeţi şi un pictor-artistul Marius Valentin Moşuţan, un suflet deosebit, care, fără nici cea mai mică ezitare s-a alăturat proiectului, îmi place să extrapolez şi să spun că au existat şi alţi poeţi, anume oameni din mediul financiar ori din zona editorială, oameni din zona organizării evenimentelor culturale, care şi-au adus contribuţia.

Carmen Sas: Şi pentru că tot vorbim de oameni speciali, această carte nu ar fi putut exista fără implicarea unui alt om special, Vasile George Dâncu, directorul Editurii Şcoala Ardeleană, nume pe care trebuie să îl menţionăm. Alături de el, alături de toţi cei implicaţi în proiect, să nu îi uităm pe cei care s-au implicat financiar în acest proiect, pentru ca această carte să fie editată şi să primească „Bun de tipar!”.

Remus Octavian Cîmpean: Aşa este, am contactat câteva firme pentru a ne susţine proiectul dar să ştiţi că absolut toate, dintr-un soi de discreţie asumată in corpore, au dorit să rămână anonime, să nu le facem publicitate şi le respect această dorinţă dar eu le mulţumesc din suflet.

Volumul „Polifonii pe luciu de oglindă”, coordonat de Remus Octavian Cîmpean, va fi lansat vineri, 29 noiembrie, de la ora 18:00, în sala Tonitza a Muzeului de Artă din Cluj. Evenimentul va fi însoţit de un recital de poezie susţinut de actriţa Elena Ivanca şi de un recital de pian susţinut de Arca Rus.