Prima pagină » Reportaje » Anca Hanu: De la spectacolele pe scena naționalului clujean la concertele cu Ada Milea [AUDIO/VIDEO]

Anca Hanu: De la spectacolele pe scena naționalului clujean la concertele cu Ada Milea [AUDIO/VIDEO]

Articol editat de cristina.rusu, 28 noiembrie 2019, 06:00 / actualizat: 28 noiembrie 2019, 8:37

Unul dintre cele mai de succes spectacole din actuală stagiune a Teatrului Național Cluj este Chiritza în concert, pe muzica Adei Milea.

Încă de la premieră, spectacolul-concert se joacă cu sala plină și smulge ropote de aplauze de fiecare dată. În rolul Chiritzei o regăsim pe actrița Anca Hanu, care și în acest spectacol face un rol spumos în care cânta, dansează și face publicul să râdă în hohote.

Despre drumul parcurs de Anca Hanu de la Liceul de Artă din Brașov până pe scena Naționalului Clujean, a invitat-o la un dialog non-conformist, Dan Izvoreanu:

Dan Izvoreanu: Te-am văzut recent în spectacolul de la Teatrul Naţional, Chiritza în concert; mi-a plăcut foarte mult.

Anca Hanu: Joc cu drag de fiecare dată şi aduce din ce în ce mai multă lume, ne bucurăm foarte tare că are efectul acesta asupra publicului din Cluj.

Dan Izvoreanu: Eşti actriţa Teatrului Naţional din Cluj de vreo 13 ani. E mult ori e puţin?

Anca Hanu: Au trecut foarte repede, pentru că am avut şi foarte mult de lucru: am avut posibilitatea să experimentez foarte multe personaje, să lucrez cu mulţi regizori.

Dan Izvoreanu: Când ai ştiut că vrei să te faci actriţă?

Anca Hanu: Prin clasa a X-a să fi fost. A venit la noi la liceu un domn din Anglia, care căuta nişte copii care ştiu să cânte pentru un proiect muzical pe care l-a făcut în Braşov, la un centru cultural. A făcut o audiţie, dar eu nu-mi amintesc ce am făcut la audiţia aceea, ce m-a pus să cânt. Ideea e că am făcut acel spectacol, Oliver Twist în varianta engleză. Eu am fost la liceul de muzică şi mi-am dat seama de prin clasa a VIII-a că nu voi face performanţă în muzică. Eu am vrut să mă fac muzicolog, neştiind prea bine ce înseamnă.

Dan Izvoreanu: Dar suna bine.

Anca Hanu: Suna bine, mai ales că eu la vremea aceea credeam că muzicologul e o persoană care ştie să cânte la toate instrumentele. După ce a fost acest domn din Anglia, la cercul militar din Braşov era o trupă de teatru de amatori coordonată de o actriţă de la teatrul Sică Alexandrescu. M-am înscris în trupa aceea şi am făcut acolo doi ani de teatru de amatori. După aceea am ştiut că asta vreau să fac. Am avut şi momente în care am vrut să mă las, mai ales după admiterea la Bucureşti. Şi atunci mama a spus: „Copile, eu cred că asta vrei să faci, dar de fapt ţi-e frică. Şi un eşec nu înseamnă că trebuie să renunţi.” Am venit la Cluj în următorul an, am rămas aici la voi.

De când o cunosc pe Ada am început să cânt la nişte instrumente, de exemplu la acordeon, pe care tot Ada mi l-a pus pe picior.

Dan Izvoreanu: Şi din câte observ, la tot felul de instrumente improvizate.

Anca Hanu: Da, în general sunt jucării pe care le-a găsit Ada în diverse magazine.

Dan Izvoreanu: Să spunem că e vorba de Ada Milea, cu care aveţi un proiect muzical. De câţi ani aveţi acest proiect?

Anca Hanu: De vreo 6-7 ani cântăm în formula aceasta.

Dan Izvoreanu: Cum a fost întâlnirea cu Ada Milea?

Anca Hanu: A fost invitată să facă un spectacol muzical la Cluj, Insula, după Gellu Naum. Ne-am întâlnit o mână de oameni să stăm la o discuţie cu ea şi ne-a rugat să-i cântăm ceva. Când mi-a venit rândul, am zis: „Eu nu ştiu nimic pe de rost”, nu-mi venea nimic în momentul acela. Cred că a amuzat-o, a zis: „Nu-i nimic, facem ceva acum.” Cumva de acolo cred că am început. După ce a făcut Insula, a făcut Cântecele de iarnă pentru toate anotimpurile, de acolo am început să fim şi mai apropiaţi.

Dan Izvoreanu: Acum cântaţi într-o formulă mobilă, nu-i aşa?

Anca Hanu: Atunci când nu putem să mergem toţi 4 – sau toţi 6 -, merge singură, ori cu Bobo, de cele mai multe ori în funcţie de programul pe care îl are fiecare.

Dan Izvoreanu: Am văzut că şi acum urmează la Cluj un concert al vostru. Şi atunci veţi fi 4-1+2 .

Anca Hanu: Da, în 11 decembrie. Nu vine Bobo, în schimb se adaugă Radu Dogaru şi Sânziana Tarţa.

Dan Izvoreanu: Există o formulă de bază la trupa aceasta?

Anca Hanu: Eu, Cristi, Bobo, Ada. Cristi Rigman este colegul meu de la Teatrul Naţional. Bobo Burlăceanu cântă şi în trupa Fără zahăr şi face muzică pentru spectacole de teatru.

Dan Izvoreanu: Cât la sută e repertoriu prestabilit în concertele voastre şi cât e improvizaţie?

Anca Hanu: E foarte multă improvizaţie. E improvizaţie atât la ce se cheamă playlist, nu am stabilit niciodată că „piesa 1 este…”, „piesa 2 este…”. Câteodată se întâmplă să ne hotărâm înainte de a intra pe scenă că facem piesa Dans. Ajungem pe scenă şi Ada începe cu altceva, pentru că a simţit că nu piesa Dans trebuie să fie. Eu la început eram un pic mai speriată de treaba aceasta. Cu timpul am mai căpătat încredere.

Dan Izvoreanu: Să revenim un pic la personajul Chiritza. Să facem un joc<: aş vrea să intri acum în pielea personajului şi să-mi răspunzi la nişte întrebări, ca şi Chiritza.

Anca Hanu: Să-nşiercăm!

………………………………………………………………………………

Dan Izvoreanu: Chiriţa Bârzoi, bine aţi venit la Cluj. Cu ce treabă pe aici?

Chiritza Bârzoi: Ghini v-am găsât. Atâta m-aţi tot sunat şi m-aţi deranjat la telefon, că am zâs că până la urmă să vin, ca să vă potoliţi! Da-mi faşi ghini, că-mi fac un capital di imajini.

Dan Izvoreanu: Am auzit că a fost o călătorie destul de lungă şi de grea.

Chiritza Bârzoi: A fost, dar având în vederi că aişi ne-au aşteptat cu braţăle deschise, am vrut să venim să arătăm şi conşiert am pus la cali. Am zâs că nu-i foarti lung drumul de la Ieşi cu căruţa. Am venit înşiet-înşiet, 4 zâli pi drum am făcut până am ajuns, acum caii îs puşi să beie apă.

Dan Izvoreanu: Aţi venit singură la Cluj?

Chiritza Bârzoi: Ei, singură! Am venit cu omul meu, cu Bârzoi, cu fetili şi cu Guliţă! Şi cu Luluţa, care saraca a vrut să rămână la Ieşi, dar i-am zâs că trebuie să vină încoaşi, că-i musai. Adică nu faşi şi vrea ea.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dan Izvoreanu: Am înţeles că veţi participa în calitate de invitată onoare la o serată.

Chiritza Bârzoi: Mă duc… Da mă duc ca să vadă lumea că mă duc acolo. Pentru publişitati mă duc oriundi. Acuma, când ies de-aişi trebuie să mă duc să-mi pregătesc şi toaletele şi toati şeli. Dacă să dă şi mâncare e şi mai ghini, o să dau şi nişti autografi dacă vrea şiniva. E serată cu muzică?

Dan Izvoreanu: Da.

Chiritza Bârzoi: Să fie sănătoşi, poati că o să şi ascult oleacă!

Dan Izvoreanu: Dacă vă invită cineva să le cântaţi ceva?

Chiritza Bârzoi: Dacă mă invită să le cânt şeva, o să le zâc ori să vină să vadă spectacolul di la Teatrul Naţional din Cluj. Dacă ari posibilităţi de microfon şi sunet, cu mari drag le cânt şeva.

Dan Izvoreanu: Care oraş vă place mai mult dintre Cluj şi Iaşi?

Chiritza Bârzoi: Driept să vă spun, venind aişi şi văzând şi oraş a devenit Cluj, parcă-parcă m-aş muta! Încă am legăturili meli di pământ care mă trag acolo, dar videm!

…………………………………………………………………………………………………………………………

Dan Izvoreanu: Acum în ce mai joci?

Anca Hanu: Ultima premieră la care am lucrat a fost Furtuna, în regia lui Tompa Gábor. Apoi e Clasa noastră, mi-e un spectacol foarte drag, deşi e greu. Deja e vechi, dar Sânziana şi Pepelea încă se joacă, lumea încă vine foarte bucuroasă la spectacol.

Dan Izvoreanu: Cum a fost colaborarea cu Marcel Iureş?

Anca Hanu: Am jucat alături de el în Furtuna; ne-am înţeles foarte bine, chiar dacă am fost timorată la început. M-am simţit foarte în siguranţă alături de dânsul.

Dan Izvoreanu: Eşti un om ocupat. Îţi rămâne timp liber?

Anca Hanu: Nu pot să nu fac nimic! Dacă am o zi liberă acasă, găsesc lucruri care au rămas nefăcute dintr-o perioadă mai aglomerată. Acum locuiesc la casă şi am căţei, îmi ocupă şi asta timp. Dar e frumos, la fel şi să smulgi buruieni ori să plantezi pomi. Îmi place să gătesc: nu întotdeauna îmi iese, dar mă încăpăţânez.

În plan personal sunt multe lucruri pe care le-aş face, dar ceea ce fac acum mi se pare foarte important: îmi satisface din ceea ce e viaţa mea întru totul.