Personalitatea zilei: Ion Heliade-Rădulescu [AUDIO]
Ion_Heliade_Radulescu
Ion Heliade-Rădulescu s-a născut la Târgovişte, în 1802. Şi-a petrecut copilăria la moşia din Ialomiţa a tatălui său, citind Alexăndria şi Istoria despre Arghir cel Frumos. Vocabularul românesc şi l-a dezvoltat aşadar din aceste cărţi populare în epocă, iar pe cel grecesc cu dascălul, citind Psaltirea.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
6 ianuarie 2020, 06:00 / actualizat: 6 ianuarie 2020, 8:35
Ion Heliade-Rădulescu s-a născut la Târgovişte, în 1802. Şi-a petrecut copilăria la moşia din Ialomiţa a tatălui său, citind Alexăndria şi Istoria despre Arghir cel Frumos. Vocabularul românesc şi l-a dezvoltat aşadar din aceste cărţi populare în epocă, iar pe cel grecesc cu dascălul, citind Psaltirea.
Şi-a început cariera ca profesor suplinitor de aritmetică în cadrul Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti. A înfiinţat, împreună cu Dinicu Golescu şi Ion Câmpineanu, o societate literară, la care au aderat mulţi tineri boieri, printre care şi fraţii domnitorului: un lucru semnificativ, având în vedere ideile pe care le promova noua organizaţie: dezvoltarea şcolii româneşti, înfiinţarea de gazete în limba română şi a unui teatru naţional. Heliade însă avea în gând şi reformarea scrierii înseşi, prin simplificarea alfabetului chirilic şi adoptarea ortografiei fonetice, principii pe care le-a reunit în volumul Gramatica românească din 1828.
În 1829 a fost lansată prima gazetă în limba română: Curierul românesc, sub conducerea lui Ion Heliade-Rădulescu. Ziarul a fost suspendat în timpul tulburărilor din 1848, dar a reapărut după aceea, până în 1859. De altfel, în timpul revoluţiei, Heliade a avut un rol important în promovarea literaturii române incipiente, îndemnându-i pe scriitori prin cuvintele: „Scrieţi, băieţi; cât puteţi şi cum puteţi, numai scrieţi.”
A tradus din Lord Byron şi Moliere, iar la tipografia deţinută de el s-a tipărit pentru prima oară Don Quijote a lui Cervantes. A trăit 10 ani în exil, vizitând Germania, Franţa, Anglia şi Asia Mică, sperând într-o amplificare a staturii sale culturale în urma acestor călătorii. În plan literar a fost în conflict cu junimismul coordonat de Titu Maiorescu. A fost fondatorul şi primul preşedinte al Societăţii Academice Române, în 1867. În poemul Epigonii, Mihai Eminescu l-a situat printre marii înaintaşi ai literaturii române.