Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Cel mai recent roman de Dan Lungu
Articol editat de cristina.rusu, 26 ianuarie 2020, 06:00 / actualizat: 26 ianuarie 2020, 8:59
Cel mai recent roman al lui Dan Lungu intitulat Pâlpâiri este diferit de tot ce a scris anterior, registrul este total schimbat, abordând o perspectivă sociologică. În toate romanele sale subiectele sunt alese cu grijă, oglindind câte un fenomen social major și având o doză consistentă de realitate.
În Pâlpâiri se întrepătrund două mentalități, două medii distincte și două percepții asupra realității total diferite. Personajul narator provine dintr-un mediu urban impecabil, dar, plictisit de perfecțiunea lui, solicită un „concediu de recuperare sau explorare identitară”, pe care alege să-l petreacă într-o lume la polul opus, și anume într-un sat moldovenesc, unde este nevoit să-și reprime tabieturile, prejudecățile și reflexele. De la viața arhitehnologizată la cea simplă, de la mediul corporatist la cel rural se cască o prăpastie uriașă, cât o epocă istorică.
Protagonistul romanului se autoexilează în realitatea concretă, în care întâlnește personaje pitorești, întâmplări comice sau dramatice, limbaj colorat. Își descoperă posibilități noi de percepție odată cu adaptarea la noul mediu.
Abordarea sociologică și statistică a realității se umanizează, se transformă într-o realitate vie, autentică, bazată pe interacțiuni cu oamenii locului, unde personajul-narator își găsește utilitatea.
La început este doar un observator neimplicat al vieții satului și încearcă să facă o disecție a obiceiurilor locului.
Dan Lungu aduce în roman un concept nou:”concediul de recuperare sau de explorare identitară”, explicând termenii. „Recuperare” are o tentă medicală, pe când cel de „explorare” trimite spre dezvoltarea creativității sau aventură, spre descoperirea de noi teritorii.
Revenind la titlul romanului, autorul aduce o explicație la ceea ce înseamnă pentru protagonist cuvântul „pâlpâiri”: „Mă interesează detaliile care destabilizează echilibre, tulbură suprafețe, poticnelile sau tusea care dezvrăjesc discursuri, pâlpâirile caresubminează involuntar lumi și ne obligă să o luăm de la capăt cu întrebarea «cine suntem?»”
Personajul central caută o metodă și un obiect de cercetare absolut personale, originale, cu ajutorul cărora să-și redefinească existența. Reiese un roman surprinzător și amuzant, o optică nouă asupra satului românesc contemporan, în care nu lipsesc fenomenele sociale care au marcat România postrevoluționară: case mari construite de cei plecați la muncă în străinătate (nelocuite sau netrminate), lipsa unei generații de legătură.
Romanul Pâlpâiri este construit în așa fel încât să se adreseze mai multor tipuri de cititori. Dincolo de umor și povestea în sine, Dan Lungu folosește ingrediente care desăvârșesc estetica frazei, un discurs statistic natural, o sociologie rurală pe înțelesul tuturor. Nimic sofisticat, nimic complicat, astfel încât descrie o societate tradițională, bazată pe legături de sânge, deși satul contemporan a suferit o schimbare dramatică în relația cu proprietatea asupra pământului.
Protagonistul, pe nume Sebastian Aanei, pentru a-și recupera identitatea lucrează cu o serie de grafice și baze de date, cu precizie și rigoare, dar intervin acele „pâlpâiri”, imprevizibilul care creează alte posibile realități. Coincidența face să aibă un nume identic cu al fostului primar al satului, poreclit Polovăț, ceea ce provoacă atât surprindere cât și dorința lui de a-și descoperi genealogia.
Personajele se conturează tot mai clar , ca și faptele lor trecute sau prezente. O poveste amară despre ce se întâmplă în satele românești văduvite de familii tinere plecate la muncă în străinătate, despre mentalitatea localnicilor cu privire la alegerea primarului, despre interese și lipsă de scrupule.
Coincidența de nume a protagonistului și a fostului edil generează o strategie electorală inedită gestionată de Doru Panait, actualul primar al satului. Onest și devotat cauzei publice, acesta îl convinge pe corporatist să candideze pentru a scădea șansele lui Polovăț. Deși Sebastian Aanei nu își dorește să intre în politică, acceptă să se lase folosit în această farsă electorală. Dintr-un fapt comun și inofensiv se iscă o răsturnare de situație, apare acea pâlpâire care schimba traiectorii și destine.
Interesantă este și împletirea faptului statistic, rece și impersonal, cu viața cotidiană reală a satului, care aduce elementul umanizator. Așa se face că realitatea plată și cuminte glisează într-un ritm alert al lecturii care susține curiozitatea și interesul prin adăugirile comice ale narațiunii. Umorul este prezent în toate cărțile lui Dan Lungu, oricât de amar este subiectul.
Romanul Pâlpâiri se poate citi pe mai multe paliere, se adresează mai multor categorii de cititori, ceea ce îi conferă statutul de ”carte bună”. Personajele rurale precum mamaia Ortansa, Ștefan, Didina, Manole, diferă de tipologiile descrise în romanele cu teme tradiționale. Stilul și limbajul pendulează între cel științific, tehnic, specific personajului principal, și cel colocvial, specific celorlalți și preocupărilor lor rurale.
Vă așteptăm la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” pentru împrumutul și lectura romanului.
Luminița Mureșanu, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
