Foto: Peggy_Marco /Pixabay
![Felia de Cluj: Specializarea personalului restaurantelor din România – între așteptări și realitate [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/01/ospatar.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Felia de Cluj: Specializarea personalului restaurantelor din România – între așteptări și realitate [AUDIO]")
Articol editat de cristina.rusu, 29 ianuarie 2020, 06:00 / actualizat: 29 ianuarie 2020, 7:07
Nu aș vrea să părăsim sfera restaurantelor fără a aborda problema educației. Sigur, nu problema educației clienților de restaurant, despre acest subiect o să vorbim altă dată, ci problema educației staffului de restaurant și din domeniul Horeca, în general.
După cum menționam în emisiunile trecute, mersul la restaurant implică o serie de așteptări și de emoții, iar dacă așteptările nu sunt cele potrivite, emoțiile vor fi doar negative, iar noi nu ne dorim o astfel de situație. Dar, totuși, noi de ce avem așteptări așa de ridicate când mergem la restaurant? Poate credem că designul și prețul ridicat al preparatelor sunt un garant al calității, poate mașinile parcate în față ne determină să credem că aici sigur o să avem o experiență memorabilă, sau poate numele chefului care semnează meniul? Toate acestea ar trebui să fie un barometru al calității, dar eu cred că cel mai important lucru este experiența și educația staffului.
Fără a fi niște experți dedicați, doar analizând situația social-economică a țării, în acest moment, vom înțelege că există o lipsă crasă de educație profesională la nivelul acestui segment de piață. Bine, acest fenomen este extins aproape la toate segmentele de piață, poate de aceea ne este și așa ușor să vedem aceste aspecte. Problema nu e că nu s-ar vrea educat stafful, problema e că nu prea are unde, în instituții, zic. Pentru că altfel oamenii ăștia învață la locul de muncă, câteodată pe seama și portofelul nostru.
Recent, purtând o discuție constructivă cu un coleg de breaslă, inevitabil am atins și punctul sensibil (eu cred că este cel mai sensibil): educația culinară. Mai bine spus, accesul la o formă de educație culinară reală, solidă, eficientă și foarte bine structurată. Din păcate, la noi sunt doar fărâme de instituții, publicații și, nu în ultimul rând, de formatori. Adevărul este că suferim de o boală gravă pe care o ignorăm total, ba mai mult de atât, nici nu știm că suferim de ea.
Când mai ieșim din țară și mai avem contact cu lumea reală, depistăm unele simptome, dar sunt foarte puțini cei ce recunosc cu adevărat că trăim într-un sistem bolnav grav, în stare terminală, m-aș hazarda să spun eu. Foarte rar mai suntem resuscitați de câte o rază de lumină venită în forma unui chef adus pe bani mulți în România și care stă 3 zile, ne arucă puțin praf în ochii și apoi își vede de drum… și poate, mai nou, când își mai deschide câte un bucătar tânăr un restaurant. Vine cu bani și idei de afară, ia o echipă de oameni și încearcă din răsputeri să facă profesioniști din ei; câteodată le mai iese, câteodată……nu.
Dar, revenind la formarea profesională adevărată, care este soluția? Primul pas în rezolvarea unei probleme este să recunoști că o ai. Bun, avem o problemă! Care ar fi următorii pași? Selectarea cadrelor didactice? Poate da. Dar care sunt cadrele didactice și unde s-au format ele? Dacă avem cadre didactice formate bine, mă întreb unde au profesat până acum, care este experiența lor didactică? Bun! Avem cadre didactice formate bine, care profesează constant și bine, dar mă întreb din ce manuale au învățat și din ce manuale predau?
Am înțeles, au și manualele, dar eu sunt încăpățânat și întreb unde se țin cursurile, și nu atât acelea de teorie, cât cele de practică, pentru că totuși dorim să învățăm și să profesăm într-un domeniu practic. Unde sunt școlile, sălile de clasă, unde sunt bucătăriile educaționale, dar, cel mai important, unde sunt instituțiile? Și dacă totuși am avea și instituțiile, care ar fi ele? Liceele, școlile post-liceale? Bine și cu ele, dar cu o universitate sau o formă de învățământ culinar superior, cum rămâne?
Avem tot ceea ce am întrebat mai sus și totuși mă mai frământă ceva: avem forme de educație de stat sau private? Dacă statul se implică, va apela la experți din exteriorul sistemului (educațional), sau o să încerce să încropească proiecte cu actualii „profesioniști”? Dacă vom avea un sistem educațional privat, va fi acesta recunoscut la nivel național, sau ne vom lovi de aceeași problemă a diplomelor emise pe bandă rulantă și nerecunoscute de instituțiile statului?
Având toate aceste probleme rezolvate, parcă mai apar câteva întrebări: cât ar trebui să dureze, în realitate, un curs de formare, de calificare sau o formă totală de învățământ? Cât ar trebui să coste un asemenea curs, ținând cont de costurile imense necesare susținerii orelor de practică în acest domeniu?
Pentru că azi am fost atât de nedumerit și m-am întrebat atâtea lucruri, o să închei cu un îndemn: învățați și educați-vă permanent, așa o să creșteți bine, și voi și breasla în care prestați, este important!
Chef Horia Șimon
Foto: Peggy_Marco/Pixabay
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Felia de Cluj – Producătorii locali, de la eroi la impostori [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/11/producatori-locali-piata-volanta-Cluj.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Felia de Cluj – Producătorii locali, de la eroi la impostori [AUDIO]")
Lucrez cu și pentru producătorii locali de cel puțin 10 ani, cam de când mi s-a fixat în cap ideea că e mai bine cu ei decât cu...
Felia asta m-a prins în vria pachetelor de sărbători și cu vreo 15 kg de cârnați în afumătoare. Tot săptămâna asta am mai făcut jumări,...
Pentru că am crescut în partea Transilvaniei cu o puternică influență ungurească, pentru mine e numai normal să mănânc preparate care au în...
La cererea ascultătorilor și cititorilor noștri, l-am rugat pe chef Horia Șimon să ne gătească oareșce mâncare de post 🙂 , asta pentru...