S-a născut la Sălişte, în 29 ianuarie 1895. A fost filosof şi traducător, fiind cel căruia i se datorează versiunea în limba română a operei lui Hegel. A fost unul dintre profesorii eminenţi din lunga istorie a Universităţii de la Cluj. Vorbim astăzi despre Dumitru D. Roşca.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
29 ianuarie 2020, 06:00 / actualizat: 29 ianuarie 2020, 7:07
S-a născut la Sălişte, în 29 ianuarie 1895. A fost filosof şi traducător, fiind cel căruia i se datorează versiunea în limba română a operei lui Hegel. A fost unul dintre profesorii eminenţi din lunga istorie a Universităţii de la Cluj. Vorbim astăzi despre Dumitru D. Roşca.
Dumitru Roşca şi-a început studiile superioare la Viena în 1917, dar s-a întors în ţară un an mai târziu, vrând să ia parte la evenimentul istoric care a fost Marea Unire. A obţinut o bursă şi a plecat la Sorbona pentru a-şi susţine doctoratul, cu o teză despre influenţa lui Hegel în opera lui Taine. Întors în ţară, şi-a început cariera ca asistent la Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj în 1929.
A primit premiul Gheorghe Asachi al Academiei Române în 1935, pentru o sinteză filosofică despre existenţa tragică. Potrivit lui Dumitru Roşca, structura esenţială a acestei lumi este timpul, orice altceva fiind supus unei percepţii subiective. Din acest motiv, nu suntem capabili de a şti dacă existenţa umană este sau nu raţională. A publicat lucrări de filosofie atât în română cât şi în franceză. A tradus o mare parte a operei lui Hegel, pe care a însoţit-o de comentarii proprii, în volumele ce au apărut începând din anii ’50.
Dumitru Roşca a fost membru titular al Academiei Române. A rămas la catedra universităţii devenită între timp Babeş-Bolyai până în 1965. A încetat din viaţă în august 1980.