A fost unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti, totuşi ceea ce ştim despre el se rezumă la dialogul imaginat de Mihai Eminescu în Scrisoarea a III-a. A domnit timp de 32 de ani, perioadă în care Ţara Românească a cunoscut cea mai mare întindere teritorială din Evul Mediu. Astăzi, 31 ianuarie, ne amintim de Mircea cel Bătrân.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
31 ianuarie 2020, 06:00 / actualizat: 31 ianuarie 2020, 9:02
A fost unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti, totuşi ceea ce ştim despre el se rezumă la dialogul imaginat de Mihai Eminescu în Scrisoarea a III-a. A domnit timp de 32 de ani, perioadă în care Ţara Românească a cunoscut cea mai mare întindere teritorială din Evul Mediu. Astăzi, 31 ianuarie, ne amintim de Mircea cel Bătrân.
S-a născut în 1355 şi a urcat pe tron la vârsta de 31 de ani. În Ţara Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, a primit aşadar supranumele de „cel Bătrân” ulterior, pentru a fi diferenţiat de Mircea Ciobanul, ce a domnit două secole mai târziu. În timpul domniei sale, a urmat o politică de consolidare economică şi administrativă. A deschis minele de aramă şi a crescut producţiile de sare şi animale, centralizând tot odată administraţia şi crescând numărul funcţionarilor din justiţie.
Ca politică externă, perioada în care Mircea cel Bătrân a ocupat tronul Ţării Româneşti a fost caracterizată de tendinţele de expansiune ale Ungariei, Poloniei şi Imperiului Otoman. În acest context a trebuit să acorde atenţie reorganizării armatei, concentrată în Oastea cea Mare – adică ţăranii – şi Oastea cea Mică – adică boierii. Pentru întărirea efectivului militar chiar a eliminat scutirile acordate de cei care au domnit înaintea lui. O altă măsură în acest sens a fost fondarea de cetăţi fortificate în puncte cheie ale ţării. A şi avut nevoie de prevedere militară: în 1395, la Rovine, s-a confruntat cu sultanul Baiazid. În urma bătăliei, Mircea a pierdut temporar domnia, revenind pe tron însă în 1397.
A ctitorit o serie de mănăstiri, unde activitatea copiştilor, a caligrafilor şi a creatorilor de pictură religioasă a dus la înflorirea culturii. A încetat din viaţă în 31 ianuarie 1418.