Prima pagină » Personalitatea Zilei » Personalitatea zilei: Ionel Teodoreanu [AUDIO]

Personalitatea zilei: Ionel Teodoreanu [AUDIO]

Articol editat de cristina.rusu, 3 februarie 2020, 06:00 / actualizat: 3 februarie 2020, 8:35

În secolul al XIX-lea, Iaşiul a dat ţării noastre mulţi scriitori care s-au distins în genul pe care au ales să-l practice. Nu vorbim doar de Mihai Eminescu, a cărui activitate este atât de strâns legată de oraşul moldovean, ci şi de romancieri precum Ionel Teodoreanu, născut în 1897.

Ionel Teodoreanu a copilărit la Iaşi, schimbând casa părinţilor săi – amândoi intelectuali ca formaţie – cu regimul şcolilor cu internat. A studiat dreptul, luându-şi toate examenele cu un an înaintea colegilor săi şi prezentându-şi licenţa cu un succes deosebit. În plan literar, a fost legat de grupul adunat în jurul revistei Viaţa românească, sub oblăduirea lui Garabet Ibrăileanu şi a debutat în volum la 24 de ani, cu nuvele strânse sub titlul Uliţa copilăriei.

Colaborarea la Viaţa românească îi răpea foarte mult timp tânărului scriitor, ceea ce l-a împiedicat o vreme să producă opere de o mai mare întindere. Trilogia sa, La Medeleni, a fost apreciată pentru prospeţimea cu care a descris copilăria şi adolescenţa, dar a fost şi criticată pentru stilul baroc de către G. Călinescu, care chiar l-a poreclit Metaforel în Istoria sa a Literaturii Române. În ciuda părerii lui Călinescu, trilogia a avut succes în librării, ceea ce a însemnat însă că autorul a fost apăsat de gloria timpurie, aşteptările cu care îi erau întâmpinate cărţile fiind de acum mult mai mari.

În perioada interbelică a lansat câte un volum pe an, continuându-şi munca în Baroul Avocaţilor în acelaşi timp, o performanţă egalată doar de Barbu Delavrancea, un alt scriitor avocat. Se spune că avea dese conflicte cu fratele său, cunoscutul epigramist Păstorel Teodoreanu, a cărui activitate o considera mult prea facilă şi în orice caz neserioasă.

A fost un apropiat al lui Mihail Sadoveanu, aflat în graţiile noului regim, dar Ionel Teodoreanu nu a mai produs opere de o mare însemnătate după cel de-al Doilea Război Mondial. A încetat din viaţă la Bucureşti, în 3 februarie 1954.