Personalitatea zilei: Geo Bogza [AUDIO]
Articol editat de cristina.rusu, 6 februarie 2020, 06:00 / actualizat: 6 februarie 2020, 8:30
Articol editat de cristina.rusu, 6 februarie 2020, 06:00 / actualizat: 6 februarie 2020, 8:30
Perioada interbelică a fost una plină de vitalitate pentru presa românească. Bineînţeles că au apărut zeci de publicaţii pe care astăzi le-am numi tabloide, care puneau accent pe semnul exclamării şi pe senzaţional, dar a fost şi epoca în care şi-au început activitatea marii reprezentanţi ai reportajului românesc. Aceştia au scris despre teme sociale, despre vieţile oamenilor mai puţin favorizaţi, care îndeplineau muncile cele mai murdare şi mai prost plătite. Unul dintre aceştia a fost Geo Bogza, născut la Blejoi, în 6 februarie 1908.
Geo Bogza a fost elev al Academiei Navale din Constanţa, dar, spre deosebire de fratele său, scriitorul Radu Tudoran, nu a fost niciodată apăsat de nostalgia mării. Provenind dintr-o familie cu foarte mulţi copii, a trebuit să-şi facă un rost încă de timpuriu, a servit aşadar ca marinar pe vase comerciale până la vârsta de 28 de ani. A fost atras în cercul poeţilor tineri şi rebeli ai avangardei şi a început să colaboreze la revistele editate de aceştia, dar şi la Biletele de papagal ale lui Tudor Arghezi. A devenit colaborator al ziarelor de stânga, unde îşi publica reportajele scrise cu o intensă empatie faţă de clasele defavorizate, dar şi manifestele împotriva burgheziei sau poemele care abandonau orice convenţie. Încă din perioada avangardistă şi-a atras nemulţumirea lui G. Călinescu, căruia-i displăcea tonul ireverenţios şi imaginile erotice din poetica tânărului Bogza.
„Capra n-are decât să roadă varza până la cotor.
Nu mă interesează.
Şi varza n-are decât să devină malacov,
Lăsând capra să moară de foame.
Nu mă interesează.
Problema caprei şi a verzei nu mă interesează.
În schimb visez, de multă vreme visez, un falnic cocoş.
Un cocoş cu rude în soare
Şi o găină ca din poveşti
Să ne poată da în sfârşit
Oul fenomenal.”
Poemele sale au reflectat şi perioada petrecută în Valea Prahovei, printre muncitorii în industria petrolului. La apariţia primului său volum de versuri, intitulat Poemul invectivă, a fost acuzat de imoralitate şi încarcerat pentru o scurtă perioadă la Văcăreşti. La sfârşitul anilor ’30, în calitate de corespondent de război, a călătorit în Spania şi a scris despre războiul civil. Iniţial, a fost unul dintre autorii apropiaţi ai regimului comunist, fiind în anii ’60 redactorul şef al revistei Viaţa românească. I-a displăcut însă din ce în ce mai mult cultul personalităţii şi relaţia sa cu conducătorii ţării a devenit ambiguă, oscilând între omagiul pe faţă şi satira mascată. A murit la Bucureşti, la vârsta de 85 de ani.
Andrea Nagy
Foto: Arhivă Radio România
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.