Un geograf român face fotografii spectaculoase pe lacul Baikal din Siberia [FOTO]
Foto: Cristi Flueraru
Articol editat de cristina.rusu, 23 februarie 2020, 06:00 / actualizat: 23 februarie 2020, 9:07
Foto: Cristi Flueraru
Articol editat de cristina.rusu, 23 februarie 2020, 06:00 / actualizat: 23 februarie 2020, 9:07
Siberia este o destinaţie vânată în special de turiştii şi exploratorii care vor să vadă ţinuturi sălbatice şi să înfrunte clima aspră din această zonă. Geograful Cristian Flueraru se află în aceste zile într-o expediţie la lacul Baikal, care în această perioadă este îngheţat şi oferă imagini spectaculoase.
Dan Izvoreanu a aflat mai multe de la temerarul geograf, aflat în aceste zile la Irkutsk.
Cristian Flueraru: Te salut de la -17 grade, din îndepărtata Siberie, undeva în apropierea lacului Baikal. Sunt undeva la 5.000 de metri, chiar astăzi îmi trimisese un prieten un printscreen din Google Maps în care scria că i-ar lua 54 de zile dacă ar veni pe jos încoace!
Cristi Flueraru
Dan Izvoreanu: Probabil lui Tibi Uşeriu i-ar lua mai puţin.
Cristian Flueraru: M-am gândit la el zilele acestea, că lacul Baikal e, evident, îngheţat. Eu nu am petrecut mult timp pe lac, doar cât m-am plimbat o oră sau două şi am făcut fotografii, dar se simţea groaznic. Nu pot decât să-mi imaginez cum a fost să meargă zeci de ore în continuu pe râurile îngheţate din Alaska.
Dan Izvoreanu: Cum ai ajuns acolo, cu ce te-ai deplasat până în Siberia?
Cristian Flueraru: Aventura mea nu este atât de expediţionară pe cât s-ar crede. Sunt cu un mic tur, împreună cu un grup de prieteni. Eu aveam ideea aceasta de a ajunge în Siberia iarna, dar a face asta pe cont propriu, în condiţiile în care eu nu vorbesc rusă, era imposibil. Aşa că m-am insinuat şi eu în acest grup şi am ajuns pe ruta Bucureşti-Moscova-Irkutsk, pe malul lacului Baikal. Irkutsk este cel mai mare oraş din zonă, cu peste 600 de mii de locuitori; şi este cumva poarta de acces către toţi turiştii sau aventurierii care vin să viziteze lacul Baikal. Lacul în timpul verii este o destinaţie destul de populară: am văzut o mulţime de mici staţiuni, cu căsuţe, hoteluri care acum sunt părăsite. Aici unde stăm noi, weekendul acesta chiar au venit turişti, chiar şi grupuri din China şi Taiwan.
Dan Izvoreanu: Nu e periculos să te plimbi pe gheaţa lacului?
Cristian Flueraru: Este îngheţat în cea mai mare parte, în afară de zona din sud, la gura de vărsare, unde iese râul din Baikal. Stratul de gheaţă variază între 1-1.5 metri. Noi ne aflăm într-un fel de golf, în zona centrală, iar aici adâncimea apei este destul de redusă: 1-1.5 metri, astfel încât este îngheţat până aproape de fund. Chiar de dimineaţă, când am plecat în tură, apăruse o crăpătură nouă. Acolo şoferul nostru s-a oprit, a făcut o gaură; şi acolo într-adevăr, gheaţa avea doar 15-20 cm, aşa că am căutat alt loc unde să putem traversa. Am mai aflat că sunt accidente mai ales la începutul sezonului, sunt destul de mulţi teribilişti inconştienţi care intră cu maşinile pe gheaţă, de multe ori chiar şi cu turişti.
Dan Izvoreanu: Voi vă deplasaţi pe lac cu maşina?
Cristian Flueraru: În primele două zile a fost o tură mai expediţionară, ne-am deplasat cu un hovercraft, pe pernă de aer, care se mişcă mai repede şi este mult mai sigur. Dar acum avem un basecamp permanent, aşa că ne deplasăm cu maşinile în mici circuite, plecăm dimineaţa şi ne întoarcem seara.
Foto: Cristi Flueraru
Dan Izvoreanu: Ce distanţe străbateţi pe lac?
Cristian Flueraru: În prima zi cu hovercraftul am mers vreo 100 de km. Am ieşit din golful acesta, aşa că a trebuit să ne deplasăm un pic mai mult. Rutele turistice nu includ această parte şi a fost o experienţă interesantă să fim în mijlocul lacului. Aproape nu se mai vedea ţărmul, era o experienţă aproape polară să nu vezi pământ stabil, ferm, nicăieri în jurul tău.
Dan Izvoreanu: Ce te-a impresionat cel mai tare?
Cristian Flueraru: Cred că m-a impresionat în primul rând gheaţa transparentă, lacul Baikal este cunoscut prin transparenţa apei, prin profunzime şi prin claritate. Pur şi simplu vezi prin gheaţă până la o adâncime de 3 metri; şi vezi tot felul de mici forme care apar la nivelul gheţii, tot felul de bule de aer, în anumite locuri am văzut mici bule de metal încastrate în gheaţă.
Dan Izvoreanu: Principalul vostru scop este acela de a fotografia zona?
Cristian Flueraru: Da, îţi spuneam că m-am insinuat cumva în acest grup fotografic, este un grup de italieni. Mai toţi au drone la ei, astfel încât parte a activităţilor lor zilnice este să-şi zboare dronele, să ia imagini aeriene. Dar se găseşte ceva de făcut pentru orice tip de fotograf, nu doar peisaje clasice. Astăzi de exemplu am fost pe una din cele mai mari insule, unde peisajul chiar m-a impresionat. Era un sătuc destul de mare după standardele noastre, spuneau că are cam 4000 de locuitori. Dar când am coborât de dimineaţă din maşină, după un somn de 40 de minute, parcă eram în vestul sălbatic: foarte frig, o stradă foarte largă, acoperită cu pământ, nişte case foarte mici, nişte vaci care treceau pe acolo.
Fotografi la Baikal
Dan Izvoreanu: Am înţeles că după Baikal vei pleca mai departe, spre Mongolia.
Cristian Flueraru: Da, aventura continuă, urmează o rundă de Transsiberian de aproximativ 24 de ore până în Ulaanbataar şi apoi 9 zile în stepele Mongoliei.
Dan Izvoreanu: Acolo ce vrei să vânezi, din punct de vedere fotografic?
Cristian Flueraru: Chiar nu ştiu; doar că voi pleca într-un mic tur organizat undeva spre sud, voi ajunge până la deşertul Gobi. Ceea ce-mi doresc eu de la excursia aceasta este să simt cum este viaţa în stepele mongole. În toate aceste nopţi voi sta la familii de localnici, voi mânca cu ei. Duşuri nu există, doar baie publică împreună cu ceilalţi săteni ş.a.m.d. Un alt lucru pe care vreau să-l văd – şi pe care deocamdată doar mi-l imaginez – este profunzimea peisajului şi claritatea aerului. În 3-4 zile ar trebui să plec în călătorie.
Dan Izvoreanu: E foarte frig acum acolo?
Cristian Flueraru: Aceasta este partea amuzantă: când am plecat în Siberia, mă pregătisem pentru temperaturi la care ne gândim cu toţii, la -25 sau -30 de grade. Dar spre norocul meu am prins o iarnă foarte caldă. Cred că am avut -25 într-o dimineaţă, dar a fost un fapt singular. De obicei seara şi dimineaţa avem între -15 şi -20 de grade. În timpul zilei ajungem la -5, dar radiaţia solară este foarte puternică, aşa că ieri am făcut chiar un gest de vitejie să rămân în pufoaica subţire şi fără căciulă, atât de cald era.
Dan Izvoreanu / Andrea Nagy
Foto: Cristi Flueraru
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Isteria asta nu vine de azi, de ieri, ci s-a acumulat în timp. Sunt multe probleme legate de felul în care funcționează politica și...
Septimiu Bizo este medic stomatolog de profesie, însă pasiunea lui pentru fotografie și animale sălbatice l-a purtat pe aproape toate...
Ce-ar fi această minunată sărbătoare de celebrare e eternului feminin, 8 Martie, fără declarațiile de admirație, apreciere și respect venite...
„Te iubesc, mamă” spune Lia Rusu în fiecare an, de 8 Martie, de patru ani încoace, printr-o campanie în care oferă cadouri mamelor...